Schimbările de generaţii sunt inerente în toate domeniile vieţii, dar mai ales în sport, pentru că uzura performanţei este mult mai mare în acest domeniu urmărit de noi toţi cu sufletul la gură atunci când este vorba de spectacole de ţinută.
Schimbările de generaţii sunt inerente în toate domeniile vieţii, dar mai ales în sport, pentru că uzura performanţei este mult mai mare în acest domeniu urmărit de noi toţi cu sufletul la gură atunci când este vorba de spectacole de ţinută.
La Londra, în Oxygen Arena, în fiecare noiembrie al ultimilor patru ani este un astfel de show al tenisului, spectacol de adio al celor mai buni după un sezon plin de satisfacţii, doar primii opt având acces la Turneul Campionilor pe tabloul de simplu şi alţi şaisprezece, împărţiţi în opt perechi pe cel de dublu. Printre ei şi un român, Horia Tecău, primul de la Ilie Năstase încoace, ce a evoluat la dublu pentru ultima oară alături de partenerul său tradiţional, Robert Lindstedt, urmând ca de anul viitor să facă pereche cu Max Mirnyi, poreclit Bestia, deşi comportamentul său pe teren şi în afara lui nu are nicio legătură cu această denumire înficoşătoare. Horia speră să obţină alături de noul său partener din Belarus, în vârstă de 35 de ani, cel puţin un titlu de mare slam şi o clasare cât mai sus, de ce nu, chiar în fruntea ierarhiei mondiale. Planuri ce sperăm că vor fi îndeplinite de ambiţiosul nostru jucător. O să vă gândiţi la faptul că partenerul constănţeanului prin adopţie, braşovean la origini, este deja trecut de prima tinereţe sportivă, iar randamentul său poate să nu mai fie acelaşi, dar la dublu, munca se-mparte la doi, aşa că longevitatea jucătorilor este alta în această probă, mulţi dintre cei aflaţi în vîrful ierarhiei mondiale fiind în jurul vârstei de 40 de ani. Nume ca Daniel Nestor, Nenad Zimonic, Laender Paes sau Maesh Bhupathi sunt exemple clare în acest sens, Horia fiind un tinerel al probei, la 27 de ani.
Nu acelaşi lucru se-ntâmplă în lumea campionilor de simplu, bariera de 30 de ani fiind una, care odată trecută, îi duce cu gândul la retragere sau la un schimb de generaţii. Noaptea trecută, în uriaşa sală londoneză, un astfel de moment a avut loc. Jucătorul care domină de un deceniu tenisul mondial s-a întâlnit din nou cu cel care râvneşte de două sezoane la coroana ATP şi pe care a mai probat-o din când în când să vadă dacă-i vine pe potrivă. Din nou faţă-n faţă, în final de an, Federer şi Djokovic, sau cel ce mai are doar câteva mici recorduri de doborât, şi voievodul din Balcani, devenit din nou rege al lumii tenisului. Totul s-a întâmplat în zi de luni, pentru că organizatorii londonezi au printre ei şi un scoţian cel puţin, astfel că turneul ce s-a încheiat ani de-a rândul duminica s-a prelungit acum cu o zi, pentru că au fost două sesiuni zilnice, deci şi două rânduri de bilete vândute. În lire. Sterline. C-aşa-i în tenis! Şi-n afaceri.
Nu ştiu rezultatul acestui nou duel al generaţiilor, când scriu aceste rânduri, dar mi-ar plăcea o victorie al helvetului ajuns la 31 de ani. Poate pentru că vreau să-l mai văd pe terenuri ceva ani de aici încolo pentru eleganţa, rafinamentul şi naturaleţea tenisului pe care ni-l oferă. Apoi duelul Nole Djokovic-Andy Murray poate să continuie dacă nu vor mai apărea şi alţi pretendenţi, sau senor Rafa va reveni în circuit. Un deceniu din istoria tenisului va purta, oricum, numele lui Federer, cel care ar putea să fie de şapte ori deţinător al acestui turneu. Iar dacă nu va câştiga, tot recordman va fi, pentru că nimeni n-a mai cucerit acest trofeu decât de maxim cinci ori. Va fi întâlnirea cu numărul 29 între cei doi, a cincea în acest sezon, cei doi împărţindu-şi victoriile.
Ultimul meci al sezonului este până la urmă cadou de final de an pentru cei care iubesc tenisul de calitate. Cine va juca rolul de Moş Crăciun ştim deja, sunt chiar doi, doar unul însă primeşte cadoul cel mare. C-aşa-i în tenis!
Ştefan ALECSIU este Redactor-şef adjunct la Radio România Actualităţi