VM.: Vorbeşte-mi dacă vrei despre ultimii ani de libertate şi de creaţie ai poetului. Aşa cum spunea şi Florentin Popescu, el era trecut, alături de alţi mari scriitori, în conul de umbră al epocii. Pe deasupra, el evita din repulsie orice legătură cu reprezentanţii şi cu manifestările regimului în care era silit să trăiască. Scria însă fără încetare, iar Pillat afirmă că era obsedat de dorinţa confruntării cu critica şi cu cititorii. Dorinţă irealizabilă în linii mari. Şi, totuşI, el şi-a citit o parte din operă în faţa unor oameni de valoare, cu care se înrudea spiritual. Ce oameni şi ce locuri frecventa Vasile Voiculescu în acea vreme?
VM.: Vorbeşte-mi dacă vrei despre ultimii ani de libertate şi de creaţie ai poetului. Aşa cum spunea şi Florentin Popescu, el era trecut, alături de alţi mari scriitori, în conul de umbră al epocii. Pe deasupra, el evita din repulsie orice legătură cu reprezentanţii şi cu manifestările regimului în care era silit să trăiască. Scria însă fără încetare, iar Pillat afirmă că era obsedat de dorinţa confruntării cu critica şi cu cititorii. Dorinţă irealizabilă în linii mari. Şi, totuşI, el şi-a citit o parte din operă în faţa unor oameni de valoare, cu care se înrudea spiritual. Ce oameni şi ce locuri frecventa Vasile Voiculescu în acea vreme?
A.V.: Aşa cum am mai spus, drumurile lui erau puţine. Frecventa mai ales casa lui Dinu Pillat şi casa Slătineanu. Îşi citeau unii altora producţiile literare, comentându-le uneori. Valeriu Anania spunea despre casa Slătineanu că „nu era vorba despre un cenaclu, ci de o familie spirituală care-şi căuta supravieţuirea întru nobleţe de-a lungul unei epoci dominate de ceea ce s-a numit mai târziu socialism vulgar”. Dar, cu toate acestea, stăpânul casei Slătineanu a fost şi el implicat în ancheta respectivă şi a plătit cu viaţa dragostea lui de artă şi cultură. Trupul lui n-a fost nici astăzi înapoiat familiei. Un alt loc care-i plăcea bunicului meu era casa fostului chelner Apostol, care acea o colecţie unică de discuri. Vasile Voiculescu mergea adeseori acolo, singur sau însoţit de prieteni, şi asculta muzică ceasuri întregi.
V.M.: Şi acum să revenim la perioada de după întoarcerea de la închisoare a lui Vasile Voiculescu, perioadă care i-a precedat moartea cu un singur an. Ai trăit lângă el în acest an. Spune-mi, medic fiind, bunicul dumitale îşi dădea seama de sfârşitul inevitabil? A povestit el cuiva despre suferinţele îndurate în puşcărie? Şi, în general, cum şi-a petrecut tot acest timp? Cine l-a îngrijit?
A.V.: Despre suferinţele îndurate în temniţă, bunicul meu cred că i-a povestit cu de-amănuntul tatii. Desigur, îşi dădea seama că nu mai are mult de trăit şi îşi aştepta sfârşitul cu seninătate. Acest ultim an din viaţă şi l-a petrecut ţintuit în patul care-i rănise spinarea. După ce surzise, nu se mai putea comunica cu el decât în scris. Dar era de-o luciditate extremă. Câteodată spunea: „Iată că îmi pot stăpâni şi acest trup care putrezeşte”. În tot acest timp l-a îngrijit tata pe care-l ajuta unchiul Radu şi eu, după puteri. Tata îi făcea injecţii, îl spăla, îi dădea să mănânce. De altfel, tatăl meu începuse să scrie un roman, institulat „Memoriile unei camere”, în care descrie toate aceste suferinţe. Dar caietul cu memorii a dispărut şi el. Se vede treaba că există un destin al dispariţiei…
De peste patru decenii, în fiecare toamnă, scriitorul Vasile Voiculescu este omagiat la Buzău. Mai întâi au fost „saloanele literare”, invitaţi fiind membrii familiei Voiculescu, alături de alţi scriitori, printre care Gheorghe Istrate, Florentin Popescu, Passionaria Stoicescu etc. Ulterior, Biblioteca Judeţeană a iniţiat un ciclu de manifestări sub genericul „Zilele V. Voiculescu”, în perioada 13-14 octombrie a fiecărui an, acestea devenind apoi „Zilele Bibliotecii V. Voiculescu”. Unul dintre statornicii participanţi a fost şi a rămas Florentin Popescu, cel care s-a aplecat mulţi ani asupra documentelor privind viaţa şi opera scriitorului. Aşa au apărut cele două cărţi de referinţă pentru istoria literară: „Pe urmele lui V. Voiculescu” şi „V. Voiculescu – contemporanul nostru”. Prin ani au răspuns invitaţiei Bibliotecii Judeţene şi scriitorii buzoieni: Bucur Chiriac, Nicolae Cabel, Dumitru Ion Dincă, Ion Stanciu, Marin Ifrim, Emil Niculescu, Titi Damian, Nicolae Gâlmeanu, Valeria Manta Tăicuţu, Nicolae Tăicuţi şi alţii. Au onorat cu prezenţa lor manifestările dedicate marelui scriitor istoricul literar Roxana Sorescu, prof. univ. Maria Ana Tupan, publicistul George Stanca etc. Anul acesta Biblioteca Judeţeană, Direcţia pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional şi Primăria Pârscov au organizat concursul de creaţie „Vasile Voiculescu”, premierea având loc la „Casa memorială V. Voiculescu”. Câştigătorii concursului au fost: prof. Gheorghe Postelnicu, pentru lucrarea „Viaţa şi opera lui vasile Voiculescu”, Valeria Manta Tăicuţu (poezie), Dan Manciulea (proză) şi Viorel Frâncu (publicistică).
Manifestările organizate anul acesta în cadrul „Zilele Bibliotecii Judeţene V. Voiculescu”, care au culminat cu manifestarea de la Pârscov din 15 noiembrie a.c., dau măsura reală a respectului pe care instituţia mai sus amintită (director – Sorin Burlacu), îl poartă patronului său spiritual – Vasile Voiculescu.
Nicolae PENEŞ, membru al Uniunii Scriitorilor din România, laureat al Academiei Române