Sâmbătă, 12 ianuarie, şedinţa Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat a debutat cu Matincă Costea printr-un medalion Eminescu şi două cuplete umoristice, creaţii proprii: ”Până când?” şi „Te priveşte!”
A urmat lectorul de serviciu, Aneta Pioară, cu teatru. Piesa „Capcana” lecturată astăzi reprezintă a treia parte a unui proiect prin care autoarea demonstrează un potenţial în susţinerea acestui gen de proiect: susţine acţiunea în mod coerent, cursiv, creează personaje şi dialog, stări, sentimente, dar se simte şi o lipsă de experienţă în domeniu prin atitudinea domniei sale de a căuta să finalizeze totul cât mai repede. Este de apreciat efortul, teatrul nu este la îndemâna oricui.
„Ne confruntăm cu d-na Aneta Pioară pentru a treia oară şi de data aceasta subliniez faptul că dna se integrează bine în conflictul dramatic, dialoghează frumos, potrivit specificului. Reuşeşte să ne reţină atenţia, deşi cade mereu în păcatul arhicunoscut în materie de justiţie. Teatrul se scrie greu. Îi acord o bilă albă, dat fiind faptul că este primul şi ultimul creator de teatru din Cenaclu.” (Matincă Costea)
„Tot ce a citit lectorul de serviciu răscoleşte la foarte multă lume amintiri dureroase. Direct sau indirect, multă lume a trecut prin aceste drame. M-am văzut, câteva clipe, prin copii, în faţa unui juriu unde trebuia să spun adevărul. Asemenea drame despart vieţi. O ruptură nu se mai face niciodată un tot. Sfatul meu este să continue.” (Valeria Popa)
„Piesa mai trebuie lucrată, pentru că mai sunt detalii care ar trebui îmbunătăţite. A numit-o dramă pentru că divorţul este o dramă. Să revadă unele aspecte legate de relaţia cu cititorul sau potenţialul spectator.” (Adriana Plugaru)
„Textul lecturat reflectă o problemă de actualitate cu care se confruntă foarte multe familii. Atitudinea personajelor din piesă este redată în mod clar şi comportamentele par desprinse din realitate. După părerea mea, copiii care au treisprezece şi respectiv doisprezece ani, deşi fac parte din categoria copiilor care iau parte la un echilibru precar, au replici care mai bine s-ar potrivi unor adulţi şi aici mă refer la îndemnul tatălui „fii raţional”. Nu cred că un copil foloseşte termenul „raţional”. Referitor la proces, sunt unele amănunte de ordin tehnic şi aici se impune o documentare, în prealabil, pentru credibilitate.” (Roxana Manea)
„Am constatat un lucru grav: cum un prăpădit de casier de la CAP să aibă două amante?” (Dumitru Hangu)
„La capitolul critică literară las pe alţii. Ce am auzit aici îmi place.” (Mihai Doina)
„Trebuie să vorbim despre lucrarea d-nei ca despre o operă literară. Trebuie spus că din punct de vedere literar dă la iveală o anume abilitate a autoarei de a conduce acţiunea. Personajele sunt previzibile, alb-negru. Viaţa nu este aşa. Din acest punct de vedere este simplist. Totul evoluează pe o linie simplistă. Dispare ideea de spectacol. Camil Petrescu este maestrul dramei în limba română. A scrie teatru este un lucru foarte serios. Ce a făcut aici este foarte puţin. Ea poate are mână pentru teatru. Oricare dintre dramele lui Camil Petrescu sunt o lecţie despre a scrie teatru.” (Grigore Leaua)
„Numele personajelor mi-a atras atenţia: Amăgeală, Dreptăţeanu. Stângăcilă ş. a. Mi-a plăcut subiectul, organizarea, limbajul, un dialog vibrant. În general are emoţie, menţine interesul şi atenţia.” (Adrian Câmpeanu)
Are potenţial. Este totuşi prea în linie, mai trebuie aprofundat. Subiectul este de actualitate şi mesajul către cititor trebuie să aibă ceva pe măsură, o scânteie.” (Genovel Frăţilă)
„Chiar dacă pare un subiect simplu, un rezumat din precedenta trebuia făcut. În general mi-a plăcut.” (Ramona Manea)
„Judecând după tematică, limbajul folosit şi după descrierea personajelor (casier CAP), aş fi putut spune că drama aparţine realismului socialist. Structura limbajului mă duce cu gândul, încă la realismul post-decembrist (dacă o exista aşa ceva), în genul filmelor apărute imediat după Revoluţie. Lipseşte punctul culminant, dar acest lucru poate fi justificat de structură (drame separate ce vor fi încadrate ca acte ale unei singure drame). Dacă tot ce am spus par aspecte negative, aş vrea să spun că nu este aşa. Literatura post-modernistă glorifică acest gen de creaţii literare.” (Nicolae Bratu)
Sâmbătă, 19 ianuarie, începând cu oara 11.00, lectorul de serviciu al şedinţei Cenaclului „Alexandru Sihleanu” va fi Nicolae Bratu, cu poezie. Şedinţa va debuta cu omagiul „DOMNUL POEZIEI ROMÂNEŞTI, MIHAI EMINESCU”.