Eliza Stănescu, la îndemnul soţiei pictorului Ştefan Popescu şi la recomandarea acestuia, soseşte la Paris în primăvara anului 1907. Cei doi încheie un contract din care spicuim:
“I. Eu, Constantin Brâncuşi, mă angajez a executa personal în contul D-nei Eliza Petre Stănescu un monument funerar pe preţul de 7.500 lei în care preţ se cuprinde execuţia integrală a monumentului compus după cum se specifică mai jos, precum şi transportul de la Paris în gara Buzeu (România).
Monumentul se compune din următoarele piese:
a) Un soclu din piatră care va atinge în înălţime 2 m până la 2 m 50
b) Dintr-o figură alegorică reprezentând o femeie care plânge lângă soclu
c) Un bust cu braţe asemănătoare fotografiilor ce D-na Stănescu îi va pune la dispoziţie.
Atât figura alegorică, cât şi bustul vor fi turnate în bronz, trebuind să depăşească ca mărime naturală atât cât necesitatea va cere. Termenul pentru execuţia lucrării va fi cel mai târziu la finele lunii februarie 1908.
II. Eu, Eliza Petre Stănescu mă oblig a răspunde D-lui Constantin Brâncuşi pentru lucrarea ce i-am încredinţat a executa, preţul fixat mai sus, adică 7.500, plătibili după cum urmează la epocile fixate:
500 lei în luna mai stil nou 1907, iar în urmă voi trimite lunar câte 150 lei până în luna septembrie inclusiv acelaşi an 1907.
Cu începerea lunii octombrie acelaşi an mă oblig a trimite câte 250 lei lunar, până când lucrarea va fi gata a fi trimisă la turnat în gips, epocă când voi trimite D-lui Constantin Brâncuşi suma de 1.000 lei, necesitată pentru executarea în gips.
Restul până la completarea sumei de 7.500 lei, sumă fixată ca preţ unic, îi voi trimite dintr-o singură dată la sfârşitul lunii ianuarie 1908, epocă când se va începe executarea în bronz. D-nul Constantin Brâncuşi nu va putea executa turnarea lucrării în gips până nu va primi din parte-mi aprobarea în scris.
Făcută azi, 18 aprilie stil nou anul 1907, la Paris, în dublu exemplar, semnată de ambele părţi şi luând fiecare câte unul”.
ss Constantin Brâncuşi ss Eliza Petre Stănescu
După cum se vede, contractul era ferm. Data până la care trebuia finalizată lucrarea, deci pregătită pentru turnarea în gips, era februarie 1908. Sculptorul se apucă imediat de treabă, procesul de elaborare a “Rugăciunii” nefiind lipsit de căutări febrile, uneori dramatice, multe machete fiind distruse de artist. Nu vom intra în amănunte. Criticii de artă care au studiat şi au scris despre opera lui Constantin Brâncuşi au căzut de acord că “Rugăciunea” a fost realizată în perioada aprilie-octombrie 1907. |ntr-o fotografie de grup din atelierul sculptorului din anul 1907 se distinge figura omului de ştiinţă Nicolae Vaschide, care va deceda la 13 octombrie 1907. |n respectiva fotografie apare, în spatele grupului şi imaginea “Rugăciunii” – realizată într-o copie din gips (nu e ultima variantă!).
Procesul de turnare în bronz la turnătoria Valsuani se va termina în 1910. |n acelaşi an, Brâncuşi o va expune la o expoziţie a artiştilor independenţi din Paris. Abia în 1914 va fi prezentată la Bucureşti într-o expoziţie organizată de “Tinerimea Artistică”, când este expus pentru întâia oară şi bustul lui Petre Stănescu.
Constantin Brâncuşi va veni la Buzău în perioada 26 mai – 17 iulie 1914. Va locui în casele Elizei Stănescu (Popovici), Str. Păcii, nr.27, timp în care va ciopli în piatră de Măgura cele două socluri pentru “Rugăciunea” şi “Bustul” lui Petre Stănescu. Trebuie precizat că originalele ansamblului funerar (Rugăciunea şi Bustul) se găsesc la Muzeul de Artă al României, la Buzău fiind doar copiile în bronz ale acestui complex funerar. Cei mai renumiţi critici de artă din România, dar şi din întreaga lume consideră că opera sculptorului Constantin Brâncuşi a revoluţionat sculptura modernă încât astăzi se poate vorbi de o artă a sculpturii până la C. Brâncuşi şi alta după. Despre “istoricul” furturilor din Cimitirul “Dumbrava” în episoadele viitoare ale serialului nostru.
P.S.:
|n 1956, originalul “Rugăciunea” va fi luat la Bucureşti cu prilejul expoziţiei omagiale consacrată aniversării a 80 de ani ai lui Brâncuşi. |n 1958 “Rugăciunea” va fi achiziţionată de Muzeul de Artă al Republicii. Va fi aşezată pe o pliantă din lemn, fără a se ţine seama de proporţiile soclului original rămas la Buzău (65x101x96,5), în comparaţie cu postamentul din lemn (78x120x50). Originalul “Rugăciunea” va fi despărţită de bustul lui Petre Stănescu până în anul 1976, când va fi luat şi el la Muzeul de Artă al României. Trebuie înţeles că doar împreună cele două opere de artă formează un tot unitar, adică ansamblul funerar “Rugăciunea” din Cimitirul “Dumbrava” din Buzău.
Nicolae PENEŞ, membru al Uniunii Scriitorilor din România
Laureat al Academiei Române