Europei îi este din ce în ce mai greu să ne mai înghită derapajele de la principiile democratice, atât nouă, cât şi vecinilor de la Vest, Ungaria.
Se vede treaba că şmecheriile premierului Victor Ponta, care şi-a mai îndulcit tonul şi afirmaţiile legate de statele europene care ne taxează orice tentativă de încălcare a normelor de bun-simţ democratic – lăsând treaba murdară pe seama aliatului său liberal – nu mai păcălesc pe nimeni. Iată că datul cu tifla către partenerii din Uniunea Europeană care
ne-au refuzat, din nou, admiterea în clubul select al „statelor Schengen” – tradus în sintagma „pe noi nu ne mai interesează, să ne cheme ei cînd vor vrea” – nu a făcut decât să-i alarmeze pe responsabilii celor patru state care ne-au sancţionat făţiş şi anterior prezentării Raportului Mecanismului de Cooperare şi Verificare, respectiv Germania, Olanda, Deanemarca şi Finlanda. Alarma s-a tradus în „scrisoarea celor patru” cancelarii europene care cer preşedintelui Comisiei Europene instituirea unui mecanism independent de politic, mecanism capabil să semnaleze derapajele de la democraţie ale statelor membre ale Uniunii Europene încă dintr-un stadiu precoce, pentru ca acest organism să emită anticorpi, care s-ar putea traduce inclusiv prin sistarea fondurilor europene către ţara care încalcă principiile statului de drept.
Ce este mai tragic este faptul că, atât în cazul României, cât şi în cel al Ungariei, presiunile politice nu mai sunt deloc eficiente. Politica pe alocuri sfidătoare a României nu mai poate fi contracarată astfel, drept pentru care responsabilii europeni se văd în situaţia de a acţiona un alt buton, cel al banilor. Aceasta într-o ţară în care fondurile europene sunt singura speranţă a unei infuzii de bani, dat fiind că finanţarea bancară se apropie vertiginos de zero, investiţiile private sunt şi ele la temperatura de îngheţ, iar bugetul este unul care încurajează nemunca, nu investiţiile.
Către ce ar duce suspendarea fondurilor europene îi este frică oricărui om cu scaun la cap să se gândească. Am putea să ne trezim nu doar cu mari investiţii îngheţate, dar şi cu falimentul a mii de mici afaceri care depind de asemenea fonduri. Dar şi cu investitorii străini luându-şi tălpăşiţa către alte zări ori cu dobânzile aplicate de creditorii internaţionali aruncate în aer.
Ce va fi de-aici încolo va depinde doar de actualii guvernanţi. Este greu de crezut, însă, că aceştia îşi pot schimba peste noapte nu doar discursul, ci şi comportamentul şi apucăturile. Nu văd nici posturile tv care înjură non-stop Occidentul, mai abitir decât o făcea propaganda lui Nicolae Ceauşescu, să se transforme, brusc, în apărătoarele valorilor democraţiei care să taxeze, primele, devierile guvernanţilor. Nu cred că este suficient să stăm cu ochii spre cer invocând mila divină şi să aşteptăm schimbarea „guvernelor neprietene” din ţările care ne refuză răspicat accesul în rândul statelor de mâna întâi ale Europei.
De felul cum va acţiona politicul de acum înainte va depinde totul din punct de vedere al relaţiilor, inclusiv pecuniare, cu lumea occidentală europeană. Este însă greu de crezut că lucrurile vor intra prea curând pe un făgaş normal atât timp cât preşedintele Senatului, al doilea om din stat, nu vrea să asiste la discursul şefului statului din Parlament, motivând că acesta din urmă ar fi ilegitim. Doar pentru că nu i-a reuşit lui figura vara trecută şi nu se află el acum cazat la Cotroceni. Şi când ne gândim că de la această poveste a pornit tot ceea ce ne-a adus, astăzi, în situaţia de a fi atât de rău pe cracă în ceea ce priveşte relaţiile cu Uniunea Europeană…