Batalionul 3 Geniu General Constantin Poenaru este continuatorul tradiţiilor Batalionului 3 Pionieri, înfiinţat în anul 1908
Ziua de ieri a fost una specială pentru geniştii unităţii de la Mărăcineni, Batalionul 3 Geniu aniversând 105 ani de la înfiinţare.
Fiind vorba de un eveniment important în istoria unităţii, aniversarea a fost marcată prin organizarea unui ceremonial militar religios, la care au participat militarii batalionului, precum şi cadre militare din Garnizoana Buzău, împreună cu foşti comandanţi şi militari care au îmbrăcat uniforma de genist la unitatea de la Mărăcineni. Statul Major General a fost, de asemeni, reprezentat de către contraamiralul Nicolae Vâlsan, locţiitorul pe probleme de resurse umane al şefului SMG, generalul-locotenent Ştefan Dănilă.
Ceremonia a început cu o scurtă slujbă religioasă, urmată apoi de alocuţiuni rostite de invitaţi şi apoi de înmânarea unor diplome de către colonelul Gruia Necoară, comandantul Batalionului 3 Geniu.
După defilarea militarilor batalionului, invitaţii au putut vizita o expoziţie cu tehnica militară din dotarea geniştilor, pe lângă utilajele şi aparatele specifice, fiind prezentaţi şi doi câini special dresaţi pentru detectarea materialelor explozive, unul dintre aceştia având deja la activ o misiune în Afganistan.
Scurtă istorie a Batalionului 3 Geniu
Istoria unităţii de geniu de la Mărăcineni începe în anul 1908, atunci când, pe 29 martie, a fost publicată în Monitorul Oastei Legea de organizare a puterii armate, conform căreia arma geniu a fost restructurată în două ramuri – pionierii şi geniul. Astfel, Regimentul 2 Geniu de la Focşani a fost divizat în Batalioanele 3 şi 4 de pionieri şi un batalion de pontonieri.
Din 1916, Batalionul 3 Pionieri a participat la acţiunile desfăşurate de Corpul 3 Armată în Războiul pentru Reîntregire Naţională. La începutul lui 1917, odată cu retragerea trupelor române din Moldova şi stabilirea frontului în Poarte Focşanilor, Batalionul 3 Pionieri a fost dislocat în raionul Bârlad, militarii săi îndeplinind mai multe misiuni de geniu pe timpul pregătirii şi desfăşurarii bătăliilor de la Mărăşeşti şi Oituz.
În perioada interbelică, unitatea a parcurs mai multe etape de restructurare şi organizare, intrând în compunerea Corpului 5 Armată Braşov şi primind denumirea de Regimentul 5 Pionieri. În timpul celui de-al doilea război mondial, regimentul a constituit şi angajat, atât pe frontul antisovietic, cât şi pe cel antihitlerist numeroase unităţi şi subunităţi care şi-au îndeplinit remarcabil şi cu multe sacrificii misiunile primite.
După război, unitatea se regrupează în cazarma Focşani, participând la eforturile de înlăturare a efectelor războiului. În 1948, a fost dislocat de la Focşani la Bacău, primind denumirea de Batalionul 159 Pionieri. Opt ani mai târziu, a fost mutat la Câmpina şi apoi desfiinţat.
În 1969, a fost reînfiinţat Regimentul 3 Geniu, cu reşedinţa la Buzău, în subordinea nemijlocită a Armatei a 2-a. A funcţionat sub această denumire până în 2002, când regimentul a fost desfiinţat, iar din efectivele acestuia a fost constituit Batalionul 3 Geniu. În 2005, unitatea a fost din nou reorganizată, devenind Batalionul 3 Construcţii, pentru ca din 2008 să se revină la denumirea de Batalionul 3 Geniu General Constantin Poenaru, pe care o poartă şi astăzi.
Legătura între Moldova şi Muntenia, asigurată de podul geniştilor
În perioada de dinainte de 1989, geniştii de la Mărăcineni au participat la construcţia unor obiective de importanţă strategică, precum canalul Dunăre-Marea Neagră, pentru ca după Revoluţie să participe şi la misiuni internaţionale, în teatrele de operaţii din Irak, Afganistan sau Somalia.
Una dintre misiunile cele mai dificile ale militarilor Batalionului 3 Geniu a fost menţinerea legăturii rutiere între Muntenia şi Moldova, după ce apele râului Buzău au rupt podul de la Mărăcineni, în urma inundaţiilor din 2005. Geniştilor le-a revenit atunci sarcina de a realiza un pod de pontoane în condiţii extrem de vitrege, debitul Buzăului fiind crescut din cauza ploilor, iar apele rupând totul în cale. S-a muncit atunci fără pauză, timp de mai multe săptămâni, la câteva zile geniştii fiind nevoiţi să refacă podul de pontoane şi să instaleze noi piloni în locul celor smulşi de ape.