Chinuit de propriile-i căutări, explorator înnăscut al unor noi modalităţi de exprimare artistică, Gheorghe Ciobanu ne propune propria sa viziune asupra universului în ciclul „Planete”. Jocul fecund al imaginaţiei pictorului, dezvăluit în „Planete”, ne duce cu gândul la clipa astrală când Einstein a descoperit Teoria relativităţii, condensată şi de Eminescu în vizionara sa poezie „La steaua”.
Iată ce scrie Dumitru Matală în „Contemporanul” din ianuarie 1989: „Un neastâmpăr febril şi lucid îl îndeamnă mereu să mai caute. Ciclul planetelor, un alt moment consumat în intimitatea locului său de lucru, îi dezvăluie ambiţia de a descoperi înfrăţirea ideală a culorilor. De la violenta lor alăturare, delimitate net în cercuri concentrice, până la năzuinţa de a găsi comunicarea, echilibrul, întrepătrunderea, un dialog infinit nu doar dintre nuanţele lor, îmblânzite, ci în înseşi contrariile lor. Întru totul conştient că, deşi se atrag în permanenţă, contrariile nu se împacă totuşi niciodată. Şi că va găsi cel mult o sinteză, şi ea vremelnică, între idee şi culoare. Luat în întregul său, proces aflat în elaborarea perpetuă, atelierul însuşi devine o etapă premergătoare vernisajului. Bucuria vernisajului a cunoscut-o şi o va mai cunoaşte Gheorghe Ciobanu în oraşul natal, în alte oraşe din ţară şi de peste hotare. Ele sunt însă confruntările periodice cu lumea, cu publicul, cu viaţa. Adevărata confruntare, una singură şi fără sfârşit, este totuşi aceea cu sine însuşi, sub acoperişul atelierului. Acolo unde numai prezenţa sa de zi cu noapte poate da viaţă şi pune ordine în pânze, în culori, în gânduri. Este locul în care creatorul se răfuieşte, în largul său, cu propria-i putere de creaţie”.
Prof. dr. Ilie Roşianu, reputat critic de artă, crede că planetele reprezintă pasiunea pictorului de „a pătrunde în tainele cosmosului printr-o fantezie debordantă, tentaţiile fragilei trestii gânditoare de <a nu strivi corola de lumini a lumii>cum atât de subtil scrie Lucian Blaga”. Asupra aceluiaşi ciclu al planetelor se apleacă şi marele colecţionar de artă Bucur Chiriac, care crede că: „Planetele pictorului Gheorghe Ciobanu, în care cosmosul, macrocosmosul, vibraţiile moleculelor care alcătuiesc lumea misterioasă a infinitului sunt imaginate în ritmuri tangente cu perfecţiunea, dau impresia descoperirii simbolurilor vieţii în eternul spaţiu ceresc. Ele se impun printr-o alcătuire organică, sobră, riguroasă şi poetică, în acelaşi timp reprezentând simbioza unei lumi care te îndeamnă la vis cosmic.”
Mare iubitor de artă şi sprijinitor al artiştilor (în paginile ziarului „Viaţa Buzăului”), neuitatul Corneliu Ştefan scria la 26 iunie 1979 cu prilejul unei expoziţii permanente a artistului, următoarele: „Gheorghe Ciobanu n-a avut nici pe departe intenţia ca în cele 40 de lucrări expuse să evoce cu precădere copilul cu problemele universului său. Şi, totuşi, expoziţia este un omagiu rafinat, chiar dacă indirect la prima vedere, adus copilăriei. În primul rând, artistul lucrează într-o tehnică – ceracolorul – care dă senzaţia naivă a creioanelor colorate. Tehnica te obligă să foloseşti cromatica pastelată, cu străluciri pure, chiar dacă foarte diversă. În acest caz, contrastele nu trezesc tensiuni grave, dramatice, ci o deconectare ce ţine de lirism şi beatitudine infantilă. Inspirat, Gh. Ciobanu îşi alege un univers cu personaje, peisaje cu simboluri, capabil să se exprime firesc prin această tehnică. În concluzie, o experienţă reuşită de mare adeziune la public, care confirmă căutările fructuoase ale unui artist înzestrat”.
Tânărul şi talentatul coleg al pictorului, actualmente preşedinte al Filialei Buzău a Artiştilor Plastici, pictorul Valeriu Şuşnea, crede că: „În peisajul artistic buzoian, pictorul Gheorghe Ciobanu are cu siguranţă un loc aparte. Fire volubilă şi deschisă dialogului cu vocaţia prieteniei veşnice, pregătit oricând să-ţi deschidă uşa atelierului său de creaţie. Acolo intrăm în lumea artistului CIOBANU. Preocupările pentru figurativ se împletesc cu simetriile duse la extrem, ca în ciclul <Planetelor>. Universul care ne înconjoară este izvorât dintr-o inimă şi gândire sinceră şi dezinteresată, plină de bucurie, tinereţe şi dragoste de viaţă. O pictură expresivă, simplă, clară. Un cântec al formei şi culorii născută deodată printr-o inteligentă observare şi interpretare a vieţii. Nimic nu pare întâmplător în demersurile sale. Ciobanu este un pictor care alătură tonurile susţinute şi irezistibile cele mai fine, strălucirii roşurilor, orajurilor în care cântă soarele. Întorcându-mă în timp, recunosc faptul că pânzele lui Gheorghe Ciobanu n-au pierdut nimic din intensificarea şi solaritatea lor. Regăsesc un pictor fixat în punctul maxim al creaţiei sale şi mereu în aceeaşi bună relaţie cu universul său. Numeroasele expoziţii şi participări la manifestări artistice de prestigiu au făcut ca numele său să fie tot mai apreciat atât în ţară, cât şi în străinătate. Ce îl recomandă pe Gheorghe Ciobanu? O tematică general umană, cu semantică proprie, coerentă şi universal perceptibilă. Îşi situează astfel demersul vizual la intersecţia unor pulsiuni expresioniste, pe cât de pregnante, pe atât de acerb controlate şi a unei voinţe de construcţie plastică manifestă în tensiunea ductului linear, ori în materialitatea valorilor cromatice”.
Nu pot să nu subliniez faptul că toate gândurile rostite sau scrise cu ocazia diverselor expoziţii ale pictorului Gheorghe Ciobanu, în ţară sau străinătate, se regăsesc în excepţionalul volum intitulat „Acasă, în lume un artist cu CREDINŢ~, DEMNITATE, SPERANŢ~ – Gheorghe Ciobanu” – editat la Alpha MDN, în anul 2011. Într-o străfulgerare de gând am scris şi eu, în respectivul album, următoarele rânduri: „Pictura lui Gheorghe Ciobanu are o triplă dimensiune. Este culoare, poezie şi omenesc. De la firul de iarbă plăpând, abia mijind sub faldurile zăpezii, până la violoncelistul cu sunetul astral, de la casele vechi din Gura-Teghii, cu prispă înaltă şi cornişa dantelată, de la vechiul Buzău <dăltuit> în culorile cenuşii ale toamnei, la zborul imponderabil al planetelor sale, TOTUL la el este suflet, culoare, poezie. O forţă divină îi mânuieşte penelul în tablourile unde copiii aleargă nestingheriţi pe aleile Crângului, ori atunci când caii săi verzi îţi sugerează pe câştigătorii marilor derby-uri ale hergheliei de pur-sânge românesc crescuţi cu atâta pasiune de marele Alexandru Marghiloman. Să-l fi visat pictorul pe <Zori de zi< ori pe <Albatros>? Orice e posibil. Spre cinstea lui, pictorul Gheorghe Ciobanu este un idealist incurabil, recreând o lume de vise şi amintiri, din ore de nesomn, de priveghi la căpătâiul culorilor sale pe care le îmblânzeşte cu fiecare penel”.
Cu puţin timp în urmă, bunul meu prieten Gheorghe Ciobanu a împlinit 80 de ani de viaţă. Cel mai mare cadou avea să-i vină din partea sfiosului şi excepţionalului poet Gheorghe Istrate, rândurile căruia devin un sincer şi călduros omagiu adus pictorului buzoian.
Citindu-le şi recitindu-le, vom descoperi nebănuitele valenţe filosofice, morale şi artistice ale creaţiei pictorului Gheorghe Ciobanu în viziunea lui Gheorghe Istrate. La mulţi ani, maestre!
Nicolae Peneş, membru al
Uniunii Scriitorilor din România Laureat al Academiei Române