În ultimii ani au apărut în judeţul nostru o multitudine de lucrări, mai mari sau mai mici, autorii lor, fără rezervă, intitulându-le monografii. Ele sunt dedicate în marea lor majoritate unor localităţi şi mai puţin unor profesii sau personalităţi; o mare parte însă, după umila noastră părere, nu pot fi catalogate monografii în adevăratul sens al cuvântului, excepţie făcând, din câte ne-au căzut în mână, doar cele închinate comunelor Mânzăleşti şi Bozioru. Vor fi probabil şi altele! Ceea ce te descumpăneşte la lectura lor este lipsa unei documentări riguroase, a aprofundării istoriei zonei respective din perspectiva dezvoltării socio-umane etc.
Lipsa unui plan prestabilit din care să răzbată consemnarea riguroasă a devenirii respectivei comunităţi, aducând argumente în susţinerea unor termeni, ori a unor ipoteze de lucru, fac prin aceste pseudolucrări mai mult un deserviciu cercetării interdisciplinare, fiindcă orice s-ar zice, o monografie, în adevăratul sens al cuvântului, trebuie să se supună rigorii
operelor ce îmbogăţesc patrimoniul nostru spiritual. O poveste cusută cu aţă albă, o istorioară mai mult sau mai puţin lacrimogenă, „tămâierea” unor personaje ce fac parte din „protipendada locală” (de obicei politică!), care foloseşte un limbaj de lemn, camuflat sub însemnele înnoirii lor „democratice” face din lectura acestor broşurele (în spatele cărora se ascund şi substanţiale fonduri financiare), nu un festin intelectual, ci un adevărat supliciu.
Scriu toate acestea cu durere, dar şi cu răspunderea celui care a trudit şi trudeşte încă la rescrierea unor evenimente din trecutul istoric al judeţului nostru – în spiritul adevărului şi nu al minciunilor pe care am fost obligaţi decenii întregi să ni le însuşim, iar după aceea să le debităm la rându-ne.
Municipiul Buzău a consacrat, din fericire, cercetători locali care au adus reale servicii domeniului pus în discuţie. Amintim doar câteva nume dintre aceştia: Valeriu Nicolescu, Constantin Stan, Relu Stoica, Alexandru Gaiţă, Alexandru Oproescu şi alţii.
Cartea pe care am fost rugat să o citesc în manuscris şi să v-o supun atenţiei, redactată cu multă căldură de avocatul Gheorghe Rusen, despre localitatea Gura-Teghii, te îmbie la lectură încă de la primele pagini. Deşi îi lipseşte şi acesteia aparatul ştiinţific de rigoare (găsim uşoare urme ale acestuia în unele „paranteze”), cartea te subjugă (fără a te sufoca) prin bogăţia datelor de ordin istoric, cu privire la evoluţia localităţii mai sus menţionate, aşezare seculară ce este circumscrisă istoriei „ţării Buzăului”. Comuna a fost secole de-a rândul, graniţa ce despărţea Muntenia de iubitul nostru Ardeal, supus Imperiului Austro-Ungar. Pagini pline de dramatism ne vorbesc despre lupta moşnenilor din acest areal pentru apărarea drepturilor lor de proprietate asupra pământului, dăruite strămoşilor lor cu zapise domneşti şi transmise apoi din generaţie în generaţie urmaşilor. Procesele moşnenilor buzoieni sunt abordate prin prisma multitudinii de documente cercetate, ca un act de profesionalism şi reală înţelegere de către autor a fenomenului. Numeroase pagini sunt dedicate frumuseţii fără seamăn a poienilor cu iarbă grasă de la poalele Penteleului, unde turmele de oi revarsă în şiştare laptele unic, care va deveni renumitul caşcaval de Penteleu.
Balada „Mioriţa”, crede autorul, nu putea să se nască decât aici, la întâlnirea drumurilor dintre cele trei „ţări surori: Muntenia, Moldova şi Transilvania”. Nu este decât o ipoteză de lucru, dar una posibilă, dacă ne gândim că alţi autori plasează geneza baladei în Munţii Vrancei, vecini cu cei ai Buzăului!
Cartea domnului Rusen ne vorbeşte cu multă admiraţie despre lăcaşurile de cult din localitate, despre rolul căminului cultural şi al bibliotecii publice în care numărul cărţilor şi al beneficiarilor a crescut de la an la an. Pagini întregi sunt dedicate tradiţiei populare, obiceiurilor locale, precum şi cercetărilor efectuate în acest sens de echipa sociologică condusă de Dimitrie Gusti, care a poposit în comuna Gura Teghii în anul 1938.
Nu sunt uitate nici marile personalităţi ale literaturii noastre care au scris despre frumuseţea oamenilor şi a locurilor de la Curbura Carpaţilor, precum: Alexandru Odobescu, Alexandru Vlahuţă, D. Serbescu-Lopătari şi mulţi, mulţi alţii. Ultima parte a lucrării pune în lumină câteva personalităţi născute aici şi care au lăsat urme adânci în conştiinţa a numeroase generaţii de învăţăcei, precum: Pamfil Georgian, părintele Gabriel Cocora, Constantin Petriceanu şi alţii. Prin tot ce au făcut ori au scris aceştia, memoria lor va fi veşnic în inima şi sufletele celor din Gura Teghii şi nu numai.
Sărbătoarea folclorică „Pe urme de baladă”, al cărei debut se situează la începutul anilor ’70, a fost şi a rămas (sper!) un reper al modului în care poate fi pus în evidenţă eposul popular, cântecul şi dansul muntenesc. Autorul acestor rânduri, în calitatea lui de director al Casei Judeţene a Creaţiei Populare (cum se denumea la înfiinţarea sa în 1968) a fost cel care a susţinut cu toată tăria organizarea acestei mari sărbători, intitulată iniţial „Pe urmele haiducului Gheorghelaş”. Ideea a aparţinut bunului meu prieten, dispărut prea devreme dintre noi, profesorul Constantin Petriceanu.
Ansamblul folcloric „Ciobănaşul” din Gura Teghii a reprezentat ani de-a rândul, un model de valorificare scenică a frumuseţii cântecului, jocului şi portului buzoian pe marile scene ale festivalurilor naţionale şi în turneele efectuate în numeroase ţări din Europa. Inima acestui ansamblu au fost familiile: fraţilor Băhneanu, Sterian, Cătigă, Furtună, Petriceanu, Baroian, Năftănăilă etc.
Un mare câştig al cărţii îl constituie (fără doar şi poate) existenţa numeroaselor documente din anexă, ca şi iconografia extrem de bogată şi expresivă.
Cred în promisiunea autorului că la cea de-a doua ediţie va îmbunătăţi şi adăuga alte date asupra localităţii natale, iar aparatul critic absolut necesar la o lucrare de asemenea anvergură, va fi avut în vedere cu mai mare grijă.
Rusen, Gheorghe. Bâsca-Penteleu (aşa cum a fost). Prefaţa de Nicoae Peneş. Buzău: MAD Linotype, 2008. 319 p.+il.
Nicolae Peneş, membru al
Uniunii Scriitorilor din România Laureat al Academiei Române