Sâmbătă, 22 iunie, şedinţa Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat a debutat cu un scurt moment de divertisment, necesar, alături de cafea, pentru relaxarea atmosferei, susţinut de Matincă Costea pe un text, culegere, „Toată lumea să zâmbească”.
A urmat lectorul de serviciu, Dumitru Istrate Ruşeţeanu (din Ruşeţu), cu poezie. Am afirmat şi cu alte ocazii, suntem onoraţi când Cenaclul „Alexandru Sihleanu” are lectori din alte localităţi. Astăzi, pentru a doua oară, Dumitru Istrate Ruşeţeanu a făcut dovada talentului său. O poezie existenţială, Eul liric are toate ingredientele necesare unei poezii adevărate: talent, sensibilitate, intuiţie, imaginaţie, reflexivitate, cu un univers propriu, între teluric şi celest, cu Dumnezeu în cuget se caută pe sine căutându-l pe Dumnezeu. Raportat la divinitate se află într-un monolog, parcă aşteptând un răspuns. Este expresia unui lirism într-o manieră particulară, ex abrupto, incisiv. O poezie care se impune. „Într-o zi” <Dumnezeu n-are de unde mă şti, / Niciodată n-am fost în cer / să fur cireşe. / Mă port cu el ca un nenăscut. / Oricâte pietre de moară / I s-ar lega de gât / Vieţii mele – / mi-e uşoară. / Într-o zi va veni Dumnezeu / Să-şi recupereze Cuvântul / Din care / Fiecare a smuls o literă, / Lăsând în loc caninul. / Ne va spune / Că nu există moarte, / Doar şansa de a face / O călătorie / Împrejurul necuprinsului Său.>
„Ne confruntăm azi cu o poezie matură, a unui poet cu maturitate scriitoricească. Autorul este deja un nume cu renume. Mă bucur că ne-a onorat cu prezenţa de a citi în Cenaclul nostru. O lectură plăcută, agreabilă” (Matincă Costea).
„Lirica dlui Dumitru Istrate Ruşeţeanu este de factură filozofică. Coloana vertebrală a poeziei sale este constituită din ideile sale şi viaţa noastră cotidiană. Întâlnim ca laitmotiv cuvintele: Dumnezeu şi suflet. Este plină de metaforă, pătrunzătoare, frumoasă, care ne face să ne gândim mult şi la viaţa viitoare. Un vers liber întăreşte metafora. Mi-a plăcut în mod special „Întâia oară”: <Miroase a arşiţă de orb, / A gânduri lovite de trăsnet. / Pe memorie nici urmă / De Dumnezeu, / Doar puţină dezordine / Şi o dorinţă nebună / De a muri. / Parcă mi s-ar fi descoperit / că moartea e o membrană, / Sufletul atingând-o / are întâia oară / O părere de ecou.>” (Aneta Pioară).
„Despre Dumitru Istrate Ruşeţeanu am auzit într-o seară la Dumitru Pricop (Dumnezeu să-l odihnească). Este un om complex. Este omul care vine şi surprinde. Şi-a făcut un stil în poezie. Merită să fie în USR. Dumitru Istrate Ruşeţeanu va fi omul pe care-l voi sprijini în continuare. Îl sfătuiesc să scrie în continuare” (Marian Rădulescu).
„Cenaclul trebuie să aibă onestitatea şi răbdarea de a aştepta ce spun cititorii. Dumitru Istrate Ruşeţeanu se află la graniţa dintre postmodernism şi neomodernism care a devenit un fel de dicteu automat. Sunt poezii care pun în lumină un talent nativ. Ar fi timpul să scrie o carte care să-l aibă ca temă pe Dumnezeu. Este o îndrăzneală deosebită de a-L defini pe Dumnezeu. Este productiv numai din acest punct. Poezia lungă nu are unitate. Are o intuiţie soresciană. Gerunziul, continuitatea mişcării, impune poezia cititorului. Avem un autor care ştie de unde vine şi unde merge. Se impune cititorului” (Grigore Leaua).
„Am remarcat multe succesiuni de versuri care pot fi scoase din context şi puse ca motto” (Marius Măcriş).
„Dintre toate poeziile mele nu am poezii în vers alb. Încep să văd cu alţi ochi versul alb, asta şi datorită dlui Dumitru Istrate Ruşeţeanu. Am observat o tristeţe transparentă în care un cititor avizat poate vedea lumina” (Cristian Păunescu)
„Sunt un cititor şi nu sunt critic. Toţi au vorbit foarte frumos despre poezia lui Dumitru Ruşeţeanu. Sunt obligat şi azi să fiu de acord cu Vasile Ghinea. Mie mi-a plăcut. Am sesizat fiorul liric, este o poezie trăită. În afară de Maria Egipteanca nu am mai citit nimic semnat de lectorul de astăzi. Are foarte multe imagini. Poeziile sunt o lectură plăcută. Are un univers propriu” (Constantin Marafet).
„Am devenit un cititor privilegiat pentru că aş vrea să pornesc de la două truisme: autorul captează toate energiile epocii, romantismul este stare de spirit. Dl Dumitru Istrate Ruşeţeanu scrie în stilul postmodernist, captează energiile epocii, cu poezia religioasă face o cosmogonie, poate şi o teogonie, devine creatorul lumii din jurul domniei sale. Subliniez „Lebede”: <La cine să mă rog pentru voi / Lebedelor? / Sunteţi toate creaturile / lui Dumnezeu / Sau cearşafuri făcute ghem / De fecioare / În prima lor noapte de dragoste. / Voi nu cunoaşteţi râsul, plânsul / Vă e necesară / O singură lacrimă / Să plutiţi.>” (Nicolae Bratu).
Sâmbătă, 29 iunie, lectorul de serviciu al şedinţei Cenaclului „Alexandru Sihleanu” va fi Valeriu Perianu (din Brăila), cu poezie.