Cine a mai auzit, lume bună, ca o lume nebună, dementă, schizofrenă, parafrenică, atinsă iremediabil de boala devastatoare a fricii şi urii, să încerce să ne convingă, pe cei puţini, cei incredibil de puţini şi împietriţi de grozăvia imensului „demonic pandemic party”, că toate acestea se numesc iubire de om, de dreptate, de libertate, de respect faţă de viaţă şi de drepturile fiecărei fiinţe născute pe acest pământ, care nu are niciun alt scop decât acela de a trăi în linişte şi pace, de a munci cinstit, de a se iubi şi a avea o familie, de a-şi proteja copiii şi viaţa, alături de tot ceea ce a creat Dumnezeu, de la grăuntele de nisip, la soarele de pe cer, de la om la câine, şarpe sau oricare altă fiinţă vie de pe planetă?!
Stau şi mă gândesc, privind abisala răutate şi prostie umană: cum poţi spune că eşti om şi că te supui unei legi imuabile, inamovibile, eterne şi universale, aceea a iubirii şi a respectului vieţii, atunci când decizi că singura formă de a-ţi rezolva problemele pe care mintea ta le-a creat şi le vede, le proiectează în afară, creând lumea pe care o urăşti mai apoi şi vrei să o extermini, cu tot cu câini şi oamenii din ea, sunt decimarea, moartea?!
Omenirea are în panteonul crimei universale zeci de monştri cu chip uman, zeci de câini turbaţi, care, de-a lungul mileniilor, au devastat popoarele şi au desfiinţat continente întregi de suflare omenească, cultură şi civilizaţie, tradiţii şi valori inestimabile.
Au ras oraşe de pe faţa pământului şi au modificat definitiv harta lumii, dintr-un simplu capriciu, acela că oamenii, OAMENII, ARIENII, se deosebesc fundamental de restul fiinţelor cu aspect uman ce reprezintă un pericol pentru puritatea raseilor şi interesele faţă de comorile acestora.
Unii ca Nero, Papa Alexandru al VI-lea, Marat, Timur Lenk, Hitler, Stalin, Bush au devenit embleme ale urii colective sublimate şi aşezate într-o desăvârşire grotescă, drăcească, sub aceste nume, în aceste mâini, care, odată ce s-au întins şi au deschis un pumn sau l-au încleştat, odată ce au rostit cuvântul PACE, iadul a coborât pe pământ, iar omenirea a devenit locul de coşmar din visele cele mai sumbre ale omului.
Evreii au fost prigoniţi milenii de-a rândul de către cei care nu l-au cunoscut pe Yahve şi nu au înţeles marele secret pe care acest popor îl poartă cu el de milenii. Prigoana lor a însemnat blestemul divin, blestemul celor fără de ţară, aleşi, adevărat, însă urâţi pentru această excepţie şi puşi sub semnul morţii. După mii de ani, Hitler a sublimat agonia şi pribegia evreiască prin marele genocid al celor 6 milioane de victime umane, desăvârşind şi împlinind profeţiile Kabbalei şi creând o nouă eră în omenire. Cea a MARII PĂCI (DEMOCRAŢII) IUDAICE, creată prin durere, sacrificiu şi moarte.
Acum, omenirea se pregăteşte de o nouă eră, cea a MARELUI TEMPLU ARIAN în care impurii şi animalele nu îşi mai au loc! De aici şi până la o lume fără câini şi fără sfâşiere, scârşnet şi durere, nu mai este decât un pas.
De la o lume fără animale care pot devora în plină zi un om, la o lume în care un om poate distruge într-o singură clipă orice fiinţă născută pe acest pământ, nu mai rămâne decât o idee, un pas de gând. Iar acest pas are scris pe el numele altor măşti umane care se vor adăuga marelui panteon de eliberatori şi mântuitori ai neamurilor.
Să ne ferească Dumnezeu de oameni, că de câini ne mai putem feri şi singuri… dacă ne-a mai rămas un strop de minte, bună-credinţă, iubire, omenie şi un Dumnezeu în care să credem cu adevărat!
Marina ENE
Este absolventă a Facultăţii de Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii Bucureşti, promotor, alături de Simona Stan, al proiectului „Demers pentru Sinceritate”, care s-a adresat candidaţilor la alegerile generale din 9 decembrie 2012, proiect la care a achiesat, prin intermediul cotidianului OPINIA, majoritatea candidaţilor din colegiile electorale din judeţul Buzău.