Sâmbătă, 16 noiembrie, încă o zi blândă de toamnă, şedinţa Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat, a fost deschisă, la cafeaua literară, de divertismentul lui Matincă Costea, pe un text de Aurel Felea, „Răbdare” şi „Cum am făcut milităria” de Ion Pribeagu. Aplauzele nu s-au lăsat aşteptate.
A urmat lectorul de serviciu, Valeria Popa, cu proză. Dna Valeria Popa este o veche membră şi fabulista Cenaclului „Alexandru Sihleanu”. Materialul lecturat astăzi este un „foileton”, după declaraţia autoarei şi face parte din viitorul roman „Burniţa de la Răteşti”. Cum în literatura română există „Râpa” lui Lascăr Dinulescu şi „Groapa” lui Eugen Barbu, parcă ar avea altă rezonanţă mai simplu, „Burniţa”. De unde este, reiese din conţinut, dar aici intervine decizia autorului. Talentul dnei deapănă din caierul amintirilor firul epic, coerent şi fluent, al unor întâmplări auzite sau trăite, povestirea curge molcom ca o apă de câmpie, căutând să redea şi culoarea locală. Dna Valeria Popa are un „ochi” treaz pentru detalii, sensibilitate, realizează
descrieri frumoase, personajele îşi spun cuvântul cu sentimentele fiecăruia, cochetează şi cu elementul fantastic, dar lipseşte „curajul” de a ţine trează atenţia potenţialului cititor pe tot parcursul lucrării.
„Lucrarea se dovedeşte antrenantă, autoarea frazează frumos, dezvăluie obiceiuri tradiţionale din viaţa satului. Tinde uneori spre macabru. Oricum dna Valeria Popa a devenit un personaj activ în viaţa scriitoricească şi prezenţa la Cenaclu a devenit ca obligatorie. O aşteptăm cu noi lucrări în proză, deşi este o autoare iscusită în materie de fabule”. (Matincă Costea)
„A început să-mi placă la Cenaclu, nu numai datorită celui care conduce, dar şi datorită unor colegi care au har, printre care este şi dna Valeria Popa. Şi aşa cum orice lucru are şi pozitiv şi negativ, am să fac nişte recomandări, nu înainte de a arăta părţile bune. O sugestie estetică: „o groapă cu gura căscată, îşi aştepta „ofranda”. Felul cum îmbină realul cu elementul fantastic îmi aminteşte de „Pe strada Mântuleasa” a lui Mircea Eliade, Kafka, „Castelul” şi la Sadoveanu cu Tudor Şoimaru când i se proiectează imaginea tatălui său: „Dacă ar fi ştiut, când a plecat dimineaţă de acasă, cum va decurge ziua, unde va fi la orele cinci după amiază, ar fi spus cu mâna pe inimă că în mod sigur nu într-un loc ca acesta”. Folosirea inadecvată a timpurilor verbale. Mai trebuie lucrată fraza. Încheierea este superbă. Dna ne face o plăcută surpriză, se inspiră dintr-un fapt de viaţă, observ că ne aduce tradiţia populară românească, cu un subiect dramatic, moartea. M-a impresionat fenomenul dedublării eroinei, trăirile interioare sunt bine punctate. Valeria Popa are o delicateţe a spiritului creator, se apleacă cu dragoste asupra personajelor sale. Să mai restrângă textul”. (Mihai Constantinescu)
„Ascultând divertismentul dlui Matincă, care ne încântă în deschiderea Cenaclului, nu pot decât să-i urez multă sănătate şi putere de muncă. Dna Valeria Popa mă încântă cu descrierile amănunţite, prezentarea obiceiurilor româneşti. Să aibă putere de muncă să termine ceea ce şi-a propus, romanul”. (Mihai Vieru)
„-Coane Matincă, iar plec vrăjit! Dna Popa este o persoană foarte interesantă. Farmecul şi plăcerea Cenaclului nu stă numai în ceea ce se lecturează, ci şi în ceea ce se comentează. Este o imagine: < Pe o masă mai micuţă odihneau o sticlă de ţuică şi una de vin, care făceau deliciul celor care nu aveau treabă şi… comentau > Cuvântul < deliciu > nu se potriveşte cu momentul, mai nimerit ar fi < care atrăgea >. Lipseşte aici un < zvâc >. Trebuia să cadă mortul, să vină pisica, etc. Este ca o apă liniştită. Să fie tulburată. Să iasă din monotonie”. (Dan Mihail Zanfirescu)
„Dl Matincă, cu o stea sau cu o margaretă, m-a încântat cu materialul prezentat şi răbdarea din toate zilele. Sceneta cu armata a subliniat pitorescul vieţii cazone. Aşteptăm să vedem cum se comportă soldatul în NATO. Am ascultat-o pe dna Valeria Popa şi proza se transmite ca o valeriană. Este o scriitoare cu mare putere de concentrare a vieţii în paginile scrise. Pentru cititor apare viaţa, cu toate aspectele, mai plăcute sau mai puţin plăcute. Construcţia scriitoricească este bine ancorată în viaţa satului. Aştept, cu interes şi continuarea”. (Adrian Câmpeanu, preş. Uniunii Cititorilor din Râmnicu Sărat)
„Am să mă refer, la început, la cele două cuplete prezentate de Matincă Costea, care este un artist al Cenaclului. Multe cuplete sunt producţii proprii şi ar puitea să transpună soldatul în armata modernă. Îl felicit pentru momentul plăcut de început. Lucrările dnei Valeria Popa îmi plac. Astăzi a prezentat un < foileton >. Îmi place tema pe care a ales-o pentru romanul d-nei. Cred că va fi o frescă a vieţii de la ţară. Desfăşurarea înmormântării la români, cum a prezentat-o aici, este redată frumos, cu un limbaj frumos, accesibil. Scrierile dnei se adresează celui mai mare segment de cititori. Dna reuşeşte să contureze personajele. Folosirea verbelor în naraţiune, consider că autorul îşi fixează timpul acţiunii. Are talent de povestitor. Aştept romanul”. (Aneta Pioară)
„Ascultând lucrarea dnei este mai mult descriere, lipseşte acel < zvâc >. Ce înseamnă proză? Înmormântarea mă duce cu gândul la cimitirul din Săpânţa. Nu a reuşit să-i redea culoarea locală după care a fugit tot timpul. Căutăm originalitatea. Merită tot respectul pentru ceea ce a vrut să facă. Trebuie alese cuvintele care să arate dinamismul, să nu plictisească. Orice cuvânt are o valoare, care trebuie folosită corect, altfel strică. Noi căutăm arta, frumosul artistic, de asta ne întâlnim aici. Să fim sinceri cu noi înşine. Este o preocupare frumoasă, lăudabilă, scrisul. (Nicu Oaie)
Sâmbătă, 23 noiembrie, începânmd cu ora 11.00, lectorul de serviciu al şedinţei Cenaclului „Alexandru Sihleanu” va fi Dan Mihail Zanfirescu, cu proză.