Tare aș vrea să apuc ziua când voi citi considerațiile lui Mitică de la Sculărie, postate de acesta pe blogul personal din confortul celulei în care își ispășește o pedeapsă de trei ani închisoare pentru sacoșa cu șuruburi pe care a furat-o, în decursul unui an, de la capitalistul sălbatic numit patron. Să aflăm din sursă directă simțămintele care l-au condus către această reprobabilă faptă, dar și ce impact a avut asupra sa sentința, parcă dictată din biroul cu fotolii din piele neagră ale fostului său angajator.
M-ar interesa să aflu și ce ar putea posta, tot pe blog, Nașul Iulică, aflat în pușcărie pentru șapte ani, pentru că a îndrăznit să-și lărgească buzunarul în fața domnului bine și fără bilet din compartimentul de clasa întâi, fără a bănui vreo clipă că acesta era, de fapt, supra-controlor. Poate am afla că acest ins corupt până în măduva oaselor îi învinovățește chiar pe mai tinerii colegi ai lui de partid – pardon!, de breaslă -, care ar fi negociat îndelung un asemenea final de carieră pentru cel care i-a învățat meserie.
Din păcate, nu vom apuca niciodată să vedem asemenea lucruri. Pentru că atari privilegii sunt rezervate doar unor oameni grei, de genul fostului premier Adrian Năstase. Care nici nu a reintrat bine la pârnaie și s-a și apucat să spurce internetul cu panseurile sale. Spuneam, ieri, că anul 2014 are semne bune, iar un argument în favoarea acestei idei era tocmai noua condamnare la pușcărie a infractorului Adrian Năstase. Aș vrea să completez puțin. Semnele ar fi și mai bune dacă acesta și-ar ispăși pedeapsa în aceleași condiții precum Mitică de la Sculărie ori Nașul Iulică.