Marţi, 14 ianuarie, la Clubul „Femina 2” din cadrul Centrului Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat, devenit neîncăpător, membri ai Cenaclului Alexandru Sihleanu”, oameni de cultură, iubitori de frumos, a avut loc lansarea cărţii „Bruiaj în evoluţie”, s.c. ATEC s.r.l. Focşani, supliment Oglinda literară, 2012, autoare Gabrielle Cellini. Moderatorul momentului a fost Mihai Doina (col. r.) care a prezentat autoarea, Gabrielle Cellini (Gabriela Zăncescu), de profesie ingineră din Focşani. Cartea prezintă în continuarea titlului, pentru o mai bună prezentare şi receptare, următoarea completare: „Menţinerea vibraţiei de bruiaj pentru a opri următorul
pas în evoluţia spirituală a omenirii şi declanşarea programului înălţării în masă”. A luat cuvântul dna prof. Alexandra Popescu, care a adăugat printre altele: „Suavă, carismatică, prezintă un volum deosebit de interesant prin multitudinea informaţiilor cuprinse între cele două coperte”. Gabrielle Cellini a mulţumit celor prezenţi că au venit în număr atât de mare, este o provocare la doi ani de la apariţie şi a prezentat cartea (de informare asupra problematicii şi evoluţiei vieţii) în proiecţie video, vorbind succint despre fiecare capitol: propagarea fricii prin diferite forme de manipulare; manipulări prin intermediul drogurilor; manipulări cu ajutorul sexului; controlul hranei şi al apei; manipularea prin intermediul mass-mediei; letargia; simbolistica şi numerologia; Medicamentele, Big Pharma, bolile noi – inventate şi corupţia strategică din sistemul de sănătate; banii şi energia din spatele lor, ş.a.m.d.. Acordarea de autografe a încheiat evenimentul.
Miercuri, 15 ianuarie, la Clubul „Femina 2” din cadrul Centrului Cultural „Florica Cristoforeanu” a avut loc un moment omagial Mihai Eminescu la care au participat elevi, profesori de la C. N. „Alexandru Vlahuţă” şi Liceul „Ştefan cel Mare” şi membrii Cenaclului „Alexandru Sihleanu”. Moderatoare Violeta Vâlcu prof. şi dir. Centrului Cultural. Şi-au adus contribuţia: prof. şi scriitoarea Mioara Bahna: „Se numeşte Ziua Culturii pentru a minimaliza ziua lui Eminescu, un nume auzit chiar înainte de a merge la grădiniţă. Mie mi-e frică să vorbesc despre Eminescu. De ce? Sunt atât de multe de spus despre Eminescu şi dacă nu te structurezi te pierzi în atâtea direcţii. Adrian Dinu Rachieru spunea. Despărţirea de Eminescu este imposibilă”, prof. Florin Lăţea: „În şcoală se studiază dimensiunea literară, dar o să vă vorbesc despre dimensiunea politică, dimensiune pentru care Mihai Eminescu a fost sacrificat”, Sorin Cârjan viceprimar: „Vorbim despre Eminescu de la moartea sa, dar n-am învăţat nimic. Istoria se repetă. Non valorile se unesc împotriva valorilor. Scrierile sale politice sunt actuale. El a avut soarta lui Iisus Hristos care a fost sacrificat”, prof. şi scriitorul Răzvan Theo Chirac,„Pretexte şi fraze pentru a amăgi lumea”: Mihai Eminescu a fost un ziarist sincer, pătimaş, implicat politic şi profund subiectiv. A avut un respect deosebit pentru cuvântul scris, iar întreaga sa operă ziaristică a fost construită pe un „sâmbur moral”. Nu a făcut „negoţ de principii” cu „panglicarii”. Eminescu ar trebui să fie un model pentru jurnaliştii de azi, în luptă cu politicienii „fără caracter şi sâmbur moral”, pentru care „binele statului e numai un pretext, iar binele propriu ţinta adevărată”. Necunoscătorii textelor eminesciene îl prezintă pe Eminescu drept un ziarist imparţial, obiectiv. E un mit care nu face decât să denatureze personalitatea gazetarului de la „Timpul”. Iluzia limbajului neutru în cazul Eminescu este artificial întreţinută, în condiţiile în care se ştie că jurnalistul a luptat până în ultima clipă cu „principiile machiavelice ale roşilor” (liberalii de atunci). Eminescu însuşi nu s-a declarat niciodată echidistant, aşa cum procedează astăzi mai toţi analiştii politici de doi bani care apar la televiziune. Poetul a urmărit, prin textele sale, promovarea intereselor fundamentale ale neamului. Într-un articol din 1880, Mihai Eminescu cerea partidelor politice să se conducă după principii care să nu fie numai „pretexte şi fraze pentru a amăgi lumea” – „Ceea ce se cere însă de la ele în mod absolut e ca să rămână pururi credincioase lor însele, să nu se abată de la calea ce şi-au prescris-o, pentru ca alegătorii şi poporul în genere să ştie cu cine are de-a face. Părerea noastră este că niciun partid onest, oricare ar fi principiile lui, nu e nefolositor ţării. Principiile greşite pe mâna unor oameni oneşti sunt mai folositoare decât principiile foarte bune în mâinile unor panglicari. Căci adevărul într-un stat nu stă atâta în idei, pe cât în caracter şi sâmburul moral. Seriozitatea de caracter şi de aspiraţiune formează adevărata greutate a unui grup de oameni politici, nu bruma de idei culese de prin cărţi”. Pentru câte dintre partidele de azi „principiile sunt doar pretexte şi fraze pentru a amăgi lumea”? Sau, mai bine zis, există azi partide pentru care principiile nu sunt decât „pretexte şi fraze pentru a amăgi lumea”? Are cineva cutezanţa să-l contrazică pe ziaristul „Timpului”? Noi credem că nu, pentru că publicistica politică a lui Eminescu rămâne cel mai bun manual de jurnalism naţional. Aşadar, dacă nu l-aţi citit pe ziaristul Mihai Eminescu, e timpul s-o faceţi! Una dintre lecţiile pe care ni le dă gazetarul bucureştean de altădată este că un jurnalist trebuie să fie un „lup sanitar”, un „dulău de rasă”, nu un maidanez năpârlit care dă din coadă şi linge cizmele stăpânului!”, şi prof. şi poeta Camelia Sava: „Iubiţi-l pe Eminescu aşa cum este”. A recitat poezia „Eu nu cred nici în Iehova” de Mihai Eminescu şi două poezii personale: „Cămaşa lui Eminescu” şi „15 ianuarie 2011”.
Sâmbătă, 18 ianuarie, şedinţa Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat a cuprins trei momente distincte: Omagiul Domnului poeziei româneşti, Mihai Eminescu, momentul de divertisment şi lectorul de serviciu.
Momentul omagial, „Domnul poeziei româneşti, Mihai Eminescu” a debutat cu muzică pe versuri eminesciene, asigurată de V. Ghinea. Şi-au adus aportul la acest moment: prof. şi scriitoarea Ecaterina Chifu care după ce a mulţumit pentru acest „moment liric deosebit” a dat citire eseului „Dor de Eminescu”: „Cel ce avea chipul unui „înger frumos, pe fruntea căruia era scris semnul dumnezeirii”, cel ce-a visat „visul vieţii cel chimeric”, când viaţa îi părea „un basm pustiu şi urât”, cel care a revărsat „gândirea-i fără margini peste marginile lumii”, semănând lumină din „tainica-i simţire”, cel care prin menirea de geniu n-a fost fericit şi n-a putut „face fericit pe cineva”, acesta este marele Eminescu al cărui nume „a scăpat de noaptea uitării”, el fiind un simbol al eternităţii. Eminescu era conştient de valoarea universală a operei sale, aşa cum se reflectă în poezia „Numai poetul”: „Numai poetul / Ca păsări ce zboară / Deasupra valurilor / trece peste nemărginirea timpului / În ramurile gândului , / În sfintele lunci / Unde păsări ca el / se-ntrec în cântări”. (…) Eminescu rămâne alături de marii poeţi ai lumii, prin opera ale cărei rezonanţe străbat meridianele fiind îndrăgită şi apreciată de atâţia iubitori de frumos. (…)”, Mihai Constantinescu: „Am o emoţie deosebită când trec pe lângă bustul lui Grigore Vieru care l-a iubit pe Eminescu mai presus de fiinţa sa. Întreaga creaţie a lui Mihai Eminescu îşi trage seva din literatura populară. Acest Luceafăr care acum se află în grădinile Raiului, îl însoţesc coruri de heruvimi. Eminescu este sfântul curat al versului românesc. Nu pot fi de acord cu Patapievici care a spus: < Dacă vrem să intrăm în Europa, să scoatem cadavrul lui Eminescu din debara. >”, prof. Floarea Stănescu: Eminescu a avut nişte „nebunii”: iubirea profundă faţă de Veronica Micle, a doua nebunie, poetul M. Eminescu este un poet al asonanţei, al aliteraţiei, versurile lui sunt puse pe muzică, încărcătura de o sensibilitate deosebită şi a treia nebunie a fost patriotismul deosebit. A fost arestat, intoxicat cu mercur, înlăturat, sacrificat şi a recitat poezia < Doina >”, Georgeta Iuga a recitat poezia „Dor de Eminescu”, autor Adrian Păunescu, Nicolae Constantinescu a recitat o poezie proprie, „Odă Domnului poeziei româneşti”, Nicolae Oaie a vorbit despre relaţia Maiorescu-Eminescu, George Anghel a recitat poezia „O, mamă”.
Al doilea moment, a fost realizat de Matincă Costea, cu o memorie demnă de invidiat şi talent actoricesc, un moment omagial I. L. Caragiale, cu selecţiuni din piesa „O noapte furtunoasă”.
Ultimul moment, lectorul de serviciu, a fost asigurat de Vasile Ghinea, cu un grupaj de poezii şi o cronică de întâmpinare la volumul „Pasteluri metafizice”, autor Ion Stanciu, „Rogvaiv pe aripi de gând în crepuscul de cuvânt”. Lectorul de astăzi a dat dovadă pe lângă talent poetic şi de critic literar, de multă sensibilitate, intuiţie, dar şi de modestie: „Sunt o virgulă, / nici măcar un punct / sau o cruce încă vie / şi bipedă ca un vis, / ca un fum de primăvară / într-o toamnă de vecernie, / de regrete… fără timp”. (Ego) Materialul din care am ales ultima parte, vine în sprijinul celor afirmate mai sus: „(…)Este poezia unui spirit de o luciditate dincolo de firesc, o conştiinţă la cote majore, care îşi anticipează transcenderea, momentul părăsirii existului, a organicului. Este expresia lirică a unui filosof, a unui spirit rar, pentru care lumea creată de divinitate este filtrată într-un mod inedit, la contactul dintre a fi sau a nu fi, ca o sugestie la „To be or not to be, that is the question” a lui W. Shakespeare. Aici, mă raportez la cuvintele celei care a fost Zoe Dumitrescu Buşulenga: „…Pentru mine marea poezie a fost întotdeauna baia de frumuseţe în care m-am cufundat când am avut nevoie de intrarea în altă dimensiune. Poezia ţine, după părerea mea, de partea cea mai ascunsă, cea mai intimă a fiinţei noastre. Poezia echivalează aproape cu o rugăciune. În poezie te cufunzi pentru a te întoarce cu frumuseţe. În rugăciune intri pentru a te integra absolutului”. Rădăcinile acestei cărţi le găsim în „Constelaţia miresmei” despre care am făcut vorbire într-un timp nu prea îndepărtat. Acest periplu prin volumul „Pasteluri metafizice” încheie poezia lui Ion Stanciu începută cu cartea „Despre uimire”, Ed. Cartea Românească, 1975 şi pentru care a primit în 1976 Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din România. Ioane, poate, de acolo unde eşti, vei vedea aceste rânduri scrise cu durerea pierderii unui OM şi a unui POET în acelaşi timp! Să păstrăm un moment de reculegere pentru acest suflet minunat, Ion Stanciu, scriitorul şi profesorul, n. 2.10. 1950, Lanuri, jud. Buzău – m. 18. 10. 2013, Buzău”.
„Poeziile lui Vasile Ghinea rezultă din rodul unei bogate imaginaţii şi fantezii creatoare. Versurile prezentate azi conţin subtilitate, profunzime, substrat filozofic pe fondul multor figuri de stil în manieră modernă. Cât priveşte capitolul critică literară, referitoare la opera şi personalitatea scriitorului buzoian Ion Stanciu, îmi permit să afirm că autorul se dovedeşte expert, deşi nu vine de la tribuna Academiei”. (Matincă Costea)
„Aceşti mari oameni ai culturii râmnicene-buzoiene, cum este şi Ion Stanciu, aparţin făuritorilor de literatură cu patos şi răscolire sufletească, dar sunt persoane ce se întâlnesc foarte rar. Îmi place foarte mult poezia lectorului de serviciu. Este o poezie cu sentiment. Materialul despre cartea lui Ion Stanciu „Pasteluri metafizice” este la un nivel ridicat”. (Valeria Popa)
„Am cunoscut tot ce a publicat poetul V. Ghinea. Este un reprezentant de seamă al poeziei râmnicene. Este vorba de puterea expresivă a cuvintelor, de tăria verbelor care irump. Avem libertatea de a alege, a crea, dar suntem atraşi de fata morgana. Asociem cântecul cu ceva imaterial. Mi se pare atât de intensă clipa de iubire în planul amintirii, se amplifică în spaţiul astral. Spaţiul poetic reînvie în primăvară. Remarc modestia, ideea filozofică, marea trecere a timpului, elogiul cuvântului. Are o misiune: să existe, să trăiască, să scrie. Este o poezie psihologică. Imagini vizuale, olfactive. Este un poet sincretic. Nota zece. (Ecaterina Chifu)
„Poeziile dlui Ghinea mi-au încântat auzul. Referitor la cronică. Se evidenţiază aceeaşi mână cu spirit de cronicar şi mă bucur că datorită d-lui străluceşte şi pe internet numele cenaclului nostru. < Clepsidră veche / Un dor, o patimă, / Stau de veghe / Într-o inimă! // Clipă de iubire, / Fluture ce zboară. / Nepieritoare, parfum de floare / O rază solară! > (Sentimentală, lectorului de azi, 18.01.2014, V. G.)”. (Nicolae Constantinescu)
„Poezia lectorului de astăzi este un izvor de nesecate frumuseţi, imagini deosebite. Este o poezie care frapează, te atrage. Este o evoluţie care depinde şi de vârsta poetului Vasile Ghinea. Comentariul este la obiect. Autorul cunoaşte opera lui Ion Stanciu şi deţine pârghiile necesare ca să ne facă mai clară lumea recreată de marele Ion Stanciu”. (Mihai Constantinescu)
„Azi la Cenaclu se desprind cam trei activităţi: omagiul lui Eminescu, a doua poezia dlui Ghinea şi comentariul cărţii lui Ion Stanciu. Într-adevăr aceste poezii mă încântă. Înţeleg cum poetul îl caută pe Dumnezeu. Pentru poezii nota nouă. Am avut deosebita onoare să-l cunosc pe Ion Stanciu, iar în cartea dânsului am cunoscut valoarea. La cronică tot nouă”. (Mihai Vieru)
„Aceste convorbiri literare au fost ascultate cu deosebită emoţie. Ca cititor, aş fi vrut să ascult mai multă poezie. Eminescu trebuie gustat prin lectura poeziilor, nu prin comentarii. Trebuie să recunosc juneţea interpretativă a dlui Matincă din „O noapte furtunoasă”. Referitor la poezia dlui Vasile Ghinea, dânsul vrea să experimenteze o poezie de esenţă. Vrea să spună foarte mult prin cuvinte puţine şi bine alese, un fel de distilat de poezie. Este în esenţă un romantic care are influenţă asupra cititorului, transformându-l dintr-un simplu lut, îi dă viaţă şi îl transformă într-un pumn de vise. Poezia dlui Ghinea duce la armonizarea fiinţei umane. Multă forţă creatoare pentru 2014! Comentariul este plin de idei originale portretizând un poet de pe meleagurile noastre. Calitate de bun critic, la subiect. (Adrian Câmpeanu, preş. Uniunii Cititorilor din Râmnicu Sărat)
„Mi-a plăcut. Îl cunosc pe dl Vasile Ghinea şi ştiu că are calitatea unui poet de esenţă. În comentariul cărţii lui Ion Stanciu sunt cuvinte frumoase, dovedind şi vocaţie de critic. Să continue, astfel de oameni sunt necesari pentru atestarea culturii unui ţinut, cum este al nostru de la curbura Carpaţilor. (Dan Tuduriu)
„Remarc că şedinţa de astăzi s-a desfăşurat pe mai multe secvenţe: omagierea poetului Mihai Eminescu, Matincă Costea şi poeziile si comentariul lectorului de serviciu. Dl Matincă s-a dovedit a fi un om de teatru cu o memorie deosebită şi care a adus în memoria noastră un Caragiale actual, mereu actual. Dl Vasile Ghinea a prezentat versuri încărcate de figuri de stil, de sensibilitate, din care răzbat mai multe teme, cea mai uzitată scurgerea timpului şi relaţia sa cu divinitatea. Pentru a diseca sensul cuvintelor dintr-o poezie trebuie să-i descoperim noul cu care vine. Spaţiul lingvistic este divers, vocabular cu sensuri noi. Comentariul criticului literar face o analiză sintetică a profesorului Ion Stanciu, cel care a semnat pagina literară din „Muntenia literară”. Poetul Ion Stanciu este o confesiune a poetului aflat în comuniune cu sine şi cu eternitatea, de o luciditate dincolo de firesc. Prin moarte intră în universalitate”. (Floarea Stănescu)
Felicit pe dl Matincă că ne delectează în fiecare zi de cenaclu. Cu ceea ce expune este un actor desăvârşit. Dl Vasile Ghinea ca poet, constat cu bucurie că a făcut un salt calitativ de la trioul cruci, ciori şi morminte, la culori mai calde, dând dovadă de profunzime în tratarea unor teme universale şi scurgerea vieţii. A ales o formă nu blândă de exprimare, stilul este unul direct, declarativ, împodobit cu numeroase figuri de stil în care predomină comparaţia şi metafora. Comentariul volumului de versuri al prof. Ion Stanciu este o cronică clasică, în care ideea este ilustrată prin citate din poeziile cuprinse în carte. În felul acesta fiind aproape de filonul de adevăr al poetului. În ilustrarea cronicelor, în general, pe lângă metodele folosite ar trebui să se bazeze pe o analiză profundă, atât a ideilor exprimate în operă, cât şi a formelor prin care aceasta se face. Îl felicit şi îl aştept la o nouă lectură”. (Georgeta Iuga)
„O frumoasă deschidere a şedinţei de Cenaclu a făcut dna prof. Chifu cu omagiu poetului naţional, aş continua cu dl Matincă care ne încântă de fiecare dată cu momente umoristice, iar la dl Ghinea poemul ne îndeamnă către o meditaţie de zi şi de noapte. Poetul este o virgulă, dar o virgulă care poate schimba sensul. Poeziile trebuie citite cu atenţie. Sunt poezii frumoase, deosebite. Comentariul dovedeşte că dl Ghinea este şi un critic literar valoros. Şedinţa de astăzi m-a încântat. (Costică Drîstaru)
„Ziua de azi mi-a făcut mare plăcere cu ceea ce s-a vorbit despre Mihai Eminescu. Mi-am amintit de tinereţea mea. Poezia lui Vasile Ghinea este un mare ghinion, că citeşte după Eminescu. Titlurile Ego, Fără nume, Absenţă, Patimă, reprezintă o poezie de cercetare psihologică a lui în relaţia cu Dumnezeu. Poezia este regina a tot ceea ce este scris. De când vin al Cenaclu, astăzi am auzit ceva nou. Este o poezie bună. Comentariul la cartea de poezii a lui Ion Stanciu este bine structurat, evidenţiază faptul că literatura buzoiană a pierdut un scriitor de excepţie. Prin ceea ce a prezentat astăzi, Vasile Ghinea a demonstrat că este un om de valoare. (Nicu Oaie)
Sâmbătă, 25 ianuarie, începând cu ora 11.00, lectorul şedinţei Cenaclului „Alexandru Sihleanu” va fi Valeria Popa.
Vasilică SCARLAT