La finele lunii decembrie 1989, fostul Partid Comunist Român avea aproximativ 4 milioane de membri. În prezent, actualele partide politice,
cele cât de cât vizibile, per total nu cred că depășesc cifra de 600.000 de membri. Mă refer la PSD, PNL, PDL și UDMR.
Celelalte așa-zis partide nu sunt decât niște încropeli de folosință ocazională. Nici UDMR nu are coordonatele clasice ale unui partid, fiind mai degrabă o afacere mascată a unor profitori cinici de etnie maghiară.
Se tot afirmă că la jocurile de noroc se fură. Fondurile de premiere fiind destul de mici – sărăcie, deh! -, câștigători fiind destui, rămâne, totuși, și ceva de furat. Plus eternul mare ,,report”, partea care, din când în când, dispare ca vapoarele în Triunghiul Bermudelor.
Tot așa se bate monedă și pe prezumtivele furturi de voturi. Cine ar putea și ar avea interesul efectiv să fure voturi dacă nu membrii partidelor? Ce rost ar avea să umble cu mangleala cetățenii care nu aparțin niciunui partid, dar votează mereu ”răul mai mic”, care, de fapt, e înlocuit, ca la alba-neagra, cu ,,răul cel mare”? De ce se afirmă că fură voturi numai partidele așa-zis mari, nu cumva tainicele hoții sunt făcute de partidulețele de folosință ocazională în avantajul celor dintâi?
Hoția electorală a devenit o artă cinică. Sila față de alegeri, a cetățeanului obișnuit, a tuturor și eternilor dezamăgiți, va face ca numărul votanților motivați să fie egal cu cel al tuturor membrilor de partid, adică al celor vreo 600.000 predispuși să-și fure căciulile între ei. Avantajele de a fi membru de partid sunt aceleași ca pe vremea comunismului. Numai că fostul și de mulți regretatul PCR nu primea în rândurile sale pușcăriași, hoți, analfabeți, bolnavi cu capul, lichele etc.
Acum, din nefericire pentru marea majoritate, cea apolitică, lucrurile stau tocmai invers. De sus până jos, mai rău ca la comuniști, țara nu e condusă de o administrație competentă, profesionistă, ci numai și numai de membri ai acestor partide, care nu sunt în stare să folosească nici măcar o treime majusculată a bietului și străinului lor alfabet român. Aici e buba !