Am sperat că, după pronunțarea sentinței în cazul privatizării frauduloase a Institutului de Cercetări Alimentare și, după câteva zile consacrate punctelor de vedere ale jurnaliștilor și
comentatorilor, numele lui Dan Voiculescu va dispărea în neant. Bineînțeles, cu excepția – poate acceptabilă, dacă luăm în considerare multitudinea de puncte de vedere și de argumente exprimate pe acestă temă – a celor de la Trustul Intact. Vorba aceea, și bocitoarele profesioniste au la dispoziție 40 de zile să-l căineze pe dispărut…
Revenind la subiect, constat cu amărăciune că subiectul Dan Voiculescu continuă să fie viu și în afara Trustului Intact și a fanilor celor trei televiziuni. Mai mult, am văzut ieri, pe un site de știri, pe care, personal îl apreciez, citate din ,,prima postare pe blog după ce a fost închis” a ,,Varanului”. Este de neînțeles de ce unui cetățean dovedit de Justiție ca fiind infractor, condamnat la ani buni de pușcărie și la interzicerea unor drepturi civile, i se permite să-și expună în spațiul public mizeriile.
Iar cazul Voiculescu nu este singular. Așa s-a întâmplat și cu maimuțoiul de Gigi Becali, dar și cu fostul premier infractor Adrian Năstase.
Și îi mai auzeam pe câte unii mirându-se că fostul lider al minerilor din Valea Jiului, Miron Cosma, eliberat din penitenciar după ce a ispășit o pedeapsă cu închisoarea pentru tentativă de lovitră de stat, se plimbă pe la televiziuni – ce-i drept, pe la emisiuni mondene, însoțit de consoartă -, unde-și recită producțiile pompos numite poezii și murdărește auzul cu idei ,,revoluționare”…
Toate acestea nu reprezintă decât o sfidare la adresa bunului-simț.