Adevăratul Moş Crăciun este, pentru cei mai mulți dintre noi, și mari și mici, cel cu care nu am reuşit să ne întâlnim niciodată „nas în nas”, deşi nu există copil care să nu-l fi pândit măcar odată… El vine acasă, datorită bunilor părinţi care, indiferent de greutăţi, creează toate bucuriile acestei sărbători ani de-a rândul, oferindu-le copiilor, odată cu darurile, acea lume plină de mister şi luminată de iubire.
Sunt însă și copii pe lumea aceasta pentru care noțiunea de acasă nu este tocmai cea pe care o știm. Pentru cei care își petrec copilăria în orfelinat nu există acel „acasă” pe care îl iubim, acel „acasă” care ni-l aduce pe Moș Crăciun. Dar, cu toate acestea, prin grija unor oameni cu suflet iubitor de semeni, Moșul găsește resurse să facă popas și la acest „acasă”, ca să îi uimească pe cei mici, să îi bucure pe cei mai mari şi să le ofere tuturor speranţă.
Anul acesta speranţa a fost aprinsă în căminele de copii din Buzău de preotul Mihail Milea care a îmbrăcat haina Moşului după datina străbună. Căci Moş Crăciun nu este doar un moş jovial şi îmbrăcat în costum alb sau roşu, ci păstrează în sacul lui mare întreaga copilărie. El a împărţit daruri copiilor, ajutat de voluntarii Fundaţiei „Sfântul Sava”. La căminele de copii Moşul a schimbat puţin regula. Nu copiii au fost cei care l-au colindat pe Moş, ci ei au fost cei colindaţi de oaspeţii cu care a venit însoţit Moş Crăciun, cu colinde vechi, pentru ca atmosfera să fie una de sărbătoare şi să li se vestească şi lor Naşterea Mântuitorului Iisus, lucruri despre care, în firescul de acasă, le-ar fi fost povestit pe îndelete de buneii sau bunicile lor dacă părinţii nu ar fi avut timp să o facă. Moșul a avut, cei drept, parte și el de unele surprize, la finalul întâlnirii, copiii au cântat în cor cântecelele învățate cu cadrele didactice care se ocupă de ei.