În anul 1923, Consiliul Comunal al comunei urbane Râmnicu Sărat a hotărât ca unele străzi să poarte numele unor eroi din primul război mondial: Căpitan C.T. Georgescu, Sublocotenent Leon D. Palade, Sublocotenent Aviator Jules Tetrat, Plutonier Alexe I. Moisoiu (în 1922, presa informa despre înmormântarea unora din eroi: căpitanul Chivu, locotenentul Stănilă şi sublocotenenţii Sorescu şi O. Sotirescu, căzuţi în Dobrogea; căpitanul Claudian şi locotenenţii Stănilă şi Sava Roşescu, căzut în luptele din Munţii Carpaţi).
Cel care a scris mai multe cărţi despre aviaţia română, prof. univ. dr. Valeriu Avram, originar din Buzău, a încercat, prin mai multe scrisori trimise Primăriei Municipiului Râmnicu Sărat, să sensibilizeze autorităţile ca să cinstească memoria unui râmnicean, mort într-o luptă aeriană în Primul Război Mondial.
Tetrat Iuliu (Jules Georges), ofiţer de cavalerie, sublocotenent observator de aviaţie (locotenent post-mortem), este primul ofiţer aviator român căzut la datorie într-o luptă aeriană cu un avion german. El s-a născut la 14 august 1896, în Râmnicu Sărat.
Fiu de general de cavalerie, la 1 iulie 1916, a absolvit Şcoala de Ofiţeri de Cavalerie. Avansat sublocotenent, este repartizat la Regimentul 5 Roşiori. Atras de miracolul aerului, a cerut să fie transferat la aviaţie, urmând la Băneasa un curs sumar de observator aerian, după care a fost repartizat la Grupul 2 Escadrile, din subordinea Armatei a II-a Române.
La 26 octombrie 1916, s-a primit dispoziţie ca aviatorii Grupului să survoleze zona Câmpulung Muscel, spre Rucăr, misiune care a revenit locotenentul aviator inginer Gheorghe Negrescu, însoţit ca observator de tânărul sublocotenent Iulius Tetrat. Ajunşi la 3.000 de metri, deasupra zonei Văii Târgului, din apropierea Dealului Mateiaş, un avion inamic i-a atacat prin surprindere. Pilotul a degajat spre stânga şi i-a cerut observatorului să tragă cu mitraliera, în timp ce s-a auzit o a doua rafală, care a atins structura avionului şi a afectat motorul, obligându-l să facă serioase eforturi pentru a ateriza. A reuşit să coboare la 1.000 de metri, a depăşit defileul Stoeneşti, avionul fiind oprit cu greu la câţiva metri de râpa Dâmboviţei. A ieşit din avion şi i-a cerut acelaşi lucru şi observatorului, dar acesta „zăcea neînsufleţit la locul lui”. A fost ucis la 20 de ani, în timp ce tatăl său, generalul Tetrat, lupta în Oltenia.
A fost citat prin Înaltul Ordin de Zi nr.16/1916, citare care echivala cu decorarea cu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa a III-a, la acea dată nefiind uzitat sistemul decorării „post-mortem” (mai pe larg în vol. VI al monografiei „Un colţ de ţară românească. Judeţul Slam Râmnic, Buzău, 2015)”.