Agricultorii care din diferite cauze nu au reuşit să încheie semănatul porumbului până la sfârşitul lunii aprilie, trebuie să ştie că vor înregistra pierderi de recoltă. Pentru cei care au avut întârzieri la semănat exista posibilitatea de a cultiva hibrizi cu perioadă foarte diferită de vegetaţie, de la 100 până la 160 de zile. Pentru a ajunge la maturitate înainte de venirea brumelor de toamnă, se recomanda cultivarea numai a hibrizilor care au necesarul de unităţi termice mai mic cu 150 faţă de potenţialul zonei.
Agricultorii care din diferite cauze nu au reuşit să încheie semănatul porumbului până la sfârşitul lunii aprilie, trebuie să ştie că vor înregistra pierderi de recoltă. Pentru cei care au avut întârzieri la semănat exista posibilitatea de a cultiva hibrizi cu perioadă foarte diferită de vegetaţie, de la 100 până la 160 de zile. Pentru a ajunge la maturitate înainte de venirea brumelor de toamnă, se recomanda cultivarea numai a hibrizilor care au necesarul de unităţi termice mai mic cu 150 faţă de potenţialul zonei.
În schimb, cei care s-au aflat în această situaţie trebuie să conştientizeze că fiecare zi de întârziere a semănatului va înseamna importante pierderi de recoltă. Cauzele ţin de reducerea umidităţii solului, în timp ce perioada de înflorire – fecundare este împinsă în intervalul cu temperaturi ridicate şi cu umiditatea relativă a aerului mai mică, ceea care măreşte procentul plantelor sterile şi reduce randamentul de boabe. Totodată, cei care au întârziat semănatul la porumb puteau opta să renunţe la hibrizii târzii şi să se orienteze spre cei timpurii sau, în zonele de câmpie, spre cei mijlocii ca perioadă de vegetaţie. Pentru cei care doreau ca după porumb, în toamnă, să semene grâu, în perioada târzie specialiştii recomandau a se cultiva numai hibrizi timpurii, pentru a recolta şi efectua lucrările solului şi semănatul la timp.
Dacă la porumb exista posibilitatea unor întârzieri, în schimb, specialiştii recomandă ca semănatul soiei să se încheie, deoarece întârzierea lucrării duce la prelungirea perioadei de vegetaţie, iar la soiurile semitârzii şi târzii apare riscul de a nu ajunge la coacere înainte de primele brume. De asemenea, stratul de sol de la suprafaţă în care se seamănă soia se uscă repede, iar necesarul de apă pentru germinarea boabelor este mai mare decât la alte culturi, ajungând la 120-150% apă faţă de greutatea boabelor. Un alt risc îl constituie creşterea pericolului atacului de boli, fiind posibilă inclusiv reducerea rezistenţei plantelor la cădere.