*Producţia se bucură de participarea cunoscutului jurnalist Mircea Toma şi a actorului Lucian Ghimişi
*Producţia se bucură de participarea cunoscutului jurnalist Mircea Toma şi a actorului Lucian Ghimişi
„Aş fi vrut în sală oameni politici, pentru că ar fi rupt uşile cu siguranţă”, îmi spune actorul Lucian Ghimişi înainte de începerea spectacolului „Yes we can’t”. Producţia semnată de Daniel Popa, un pamflet care ia în balon întreaga clasă politică românească, s-a jucat luni în Cafeneaua Artiştilor, avându-l în distribuţie pe unul dintre fondatorii Academiei Caţavencu, Mircea Toma.
Se închid luminile şi pe ecranul de pe scenă sunt proiectate clipurile electorale ale politicienilor români din campania la alegerile prezidenţiale. Este preambulul spectacolului şi prin faţa ochilor spectatorilor se derulează ca într-un coşmar imaginile schimonosite ale lui Adrian Copilul Minune şi Nicolae Guţă, unul lăudând PSD-ul, altul pe Băsescu. Sunt urmaţi de Geoană într-un decor butaforic, Becali înjurând cu poftă o ziaristă, apoi Iliescu, cu apariţiile lui de la Revoluţie şi mineriade, iar la final, Vadim Tudor cu poezia dedicată lui Ceauşescu.
Se aprind luminile şi îşi fac apariţia şi personajele, patru consilieri care stau în jurul şefului lor, Sorin O. „cel mai bun chirurg dintre primari şi cel mai bun primar dintre chirurgi”. Povestea este una simplă şi deloc imaginară: cei cinci pun la cale un plan ca să fenteze legea şi să poată construi celebra şi reala autostradă prin inima Bucureştiului, operaţiune care necesită exproprieri, demolări şi dărâmarea obiectivelor de patrimoniu. Mircea Toma este povestitorul, cel care face legătura dintre şleahta de politicieni şi dacii lui Decebal, o comparaţie care poate fi redusă la simbolul Lupului Dacic, înlocuit de Sorin O. cu un şarpe cu cap de câine maidanez. Inspirat de Decebal, primarul le propune consilierilor să se arunce cu toţii de pe blocuri, la fel ca dacii care s-au sinucis văzând că nu mai pot învinge, asta ca o metodă de a învinge corupţia.
Aş vrea să se simtă jenaţi oamenii care ne conduc vieţile fără să ne întrebe
În discuţiile personajelor sunt pomeniţi alţi oameni politici, precum Elena U, Adrian cu bordurile, Marian care îi ameninţă că îi „ejaculează”, Patriciu şi mulţi mulţi alţii. Textul, scris de Daniel Popa, cel care semnează regia şi joacă şi rolul primarului Capitalei are ceva din savoarea Academiei Caţavencu. Din păcate însă, politicienii români riscă să ia pâinea de la gura actorilor, gesturile lor fiind de multe ori atât de teatrale, încât depăşesc orice transpunere în cadrul unui act artistic.
„Piesa este un pamflet politic, ceea ce nu se prea poartă în ţara asta. Este singurul lucru pe care eu pot să îl fac faţă de ceea ce se întâmplă în ţara asta în care a luat-o lumea razna, fură ăştia pe capete… Eu cred că un artist trebuie să vorbească în opera lui despre lumea prezentă. Despre mizeria politicienilor noştri nu vorbeşte nimeni de frică. Vreau să văd şi eu ce se întâmplă… Ne adresăm tuturor oamenilor politici, dar principalul pion al piesei este primarul general al Capitalei. Am scris piesa şi am găsit acest ONG, al lui Mircea Toma, <Active Watch>. Le-a plăcut foarte mult, pentru că eu am luat mult din discursul lui Oprescu, din acte oficiale. Aş vrea ca oamenii ăştia care ne conduc vieţile fără să ne întrebe să prindă o uşoară jenă până la urmă”, a declarat Daniel Popa.
Regizorul a reuşit până acum să îşi lege numele atât de teatrele din Capitală, cât şi de unele din străinătate. „După ce am jucat la Bulandra câţiva ani şi am constatat că nici măcar acolo nu mai era ce trebuia, am lăsat totul, realizând că, dacă plec, nu pierd nimic. Am ajuns la Amsterdam, apoi la New York, Londra şi am făcut acelaşi lucru, demonstrându-mi că sunt general valabil. De când sunt în ţară, am jucat în câteva scurtmetraje, piese. Lucrurile merg, dar lipseşte trambulina, adică faci fiecare rol ca şi cum ar fi primul”, a mai declarat Daniel Popa.
Din distribuţia spectacolului mai fac parte: Costel Caşcaval, Alex Vlad, Laurenţiu Bănescu, Lucian Ghimişi, Teodora Zăbavă, Diana Croitoru.