Unul dintre actorii cooptaţi în echipa lui Bendeac este buzoianul Vlad Drăgulin, cel care dă viaţă câtorva personaje care fac deliciul emisiunii. Este vorba despre rolurile Malone, Nicolae Guţă, Gheorghe Hagi, Nicuşor de la Brăila sau Dani Mocanu. Evoluţia buzoianului pe platourile de filmare a fost apreciată chiar de Mihai Bendeac, care declara pentru paginademedia.ro că „Vlad Drăgulin în rolul lui Malone este absolut genial”.
Absolvent al Liceului de Artă „Margareta Sterian” şi al Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografie, Vlad Drăgulin vorbeşte pentru OPINIA despre experienţa de pe platourile de filmare.
Buzoianul va putea fi văzut în această lună, pe 10 decembrie, pe scena Teatrului „G. Ciprian”, în cadrul proiectului „Actorii buzoieni se întorc acasă”, iniţiat de Consiliul Judeţean. Alături de Vlad Drăgulin vor putea fi văzuţi la Buzău, în spectacolul „Filarmonica de comedie” alţi doi actori buzoieni recent cooptaţi în emisiunea „În puii mei”: Dragoş Dumitru şi Ştefan Pavel.
Reporter: Sunteţi lideri de audienţă cu „În puii mei” încă de la episodul de debut, din luna martie. Cum se resimte asta pentru voi?
Vlad Drăgulin: Nu sunt foarte ancorat în cifrele de audienţă. Nu e treaba mea şi nu pentru rating joc eu. De altfel, dacă îţi vine să crezi, nici nu ştiam că am fost lideri de audienţă. Dar s-a resimţit asta în ceea ce priveşte capitalul meu de imagine. Înainte aveam cinci mii de followers pe Facebook, acum am vreo şaptezeci de mii. ăsta e cel mai bun exemplu.
Rep.: Doi alţi buzoieni au fost mai nou cooptaţi în echipă, Dragoş Dumitru şi Ştefan Pavel. Ai avut vreo contribuţie la cooptarea lor?
V.D.: Da, recunosc că am avut de-a face cu intrarea lor în echipă, pentru că eu mă ocup, mai nou, şi de partea de casting. Pe Dragoş îl văzusem când eu eram clasa a XII-a, la Festivalul VedeTeatru, în spectacolul lui de licenţă ,,Biloxy Blues’’. Era cel mai expresiv şi dădea dovadă de multă forţă comică. Ştefan Pavel mi-a fost coleg din anul întâi, dar prieteni buni am devenit trei ani mai târziu. Îl ştiam foarte bine ca actor, întrucât şi jucam împreună şi îl urmăream în toate examenele. Deci cu el am mers la sigur.
„Cu Mihai Bendeac mi-am făcut ucenicia“
Rep.: Cum este să lucrezi cu Bendeac?
V.D.: Eu intrând în echipă la 21 de ani, platourile de filmare au cam constituit şcoala mea. Eram foarte crud. Se spune că meseria noastră se fură, uitându-mă la cei mai mari şi mai buni cum joacă şi eu am făcut asta din plin. Eu cu Mihai pot să spun că mi-am făcut ucenicia. Am învăţat de la el că oricât de mult ai avansa în carieră şi oricâtă notorietate ai avea, nu trebuie să îţi pierzi niciodată pofta, entuziasmul, respectul şi dragostea faţă de meserie. Televiziunea m-a profesionalizat într-un fel în care teatrul nu ar fi făcut-o.
Rep.: Nicuşor de la Brăila, Nicolae Guţă, Gică Hagi, Malone… Care este personajul tău preferat în momentul de faţă?
V.D.: Chiar dacă pare un clişeu, toate îmi sunt apropiate, pentru că în toate am investit foarte mult. Gândeşte-te că eu în perioada filmărilor nu joc în spectacole de teatru, pentru a-mi putea canaliza toată energia pe emisiune. Fiecare personaj reprezintă câte ceva anume. De exemplu, Nicuşor a fost personajul de debut, la Nicolae Guţă am lucrat vreo trei săptămâni, iar Malone este primul personaj pe care îl joc într-un serial/sitcom şi probabil că este cel mai îndrăgit personaj de către public.
Filmări de la şase dimineaţa, la unu noaptea
Rep.: S-a întâmplat să aveţi reclamaţii de la persoanele pe care le parodiaţi?
V.D.: Nu ştiu. Eu, personal nu am primit plângeri. Nu vreau să par arogant, dar nici nu m-ar interesa foarte tare dacă aş deranja pe cineva. Important e să placă publicului.
Rep.: Lumea vede produsul final al muncii voastre. Cât de mult lucrezi/filmezi pentru emisiunile de la Antenă?
V.D.: Un sezon de filmări durează cam două luni de zile. Trezirea este la şase jumătate dimineaţa şi mai vin acasă la unu noaptea. Cam asta a fost media în acest sezon. Când ajung acasă îmi caut resurse de energie – Dumnezeu ştie de unde – să mă apuc de învăţat textele pentru ziua următoare care, ghici ce, tot la şase jumătate dimineaţa începe şi nu se ştie când se va termina. Şi tot aşa, cinci zile pe săptămână, ba câteodată şase. Duminica nu e neapărat liberă, pentru că trebuie să merg la studio în cazul în care am rap-battle, sau vreo melodie de înregistrat pentru scheciurile cu Dani Mocanu. Dar astea mai puţin contează. Rezultatul e important.
Rep.: Mai ai timp şi de teatru? Unde poţi fi văzut pe scenă şi în ce spectacol?
V.D.: Aşa cum ţi-am spus, în timpul filmărilor renunţ la teatru. La programul ăsta, în timpul sezonului nu pot intra în proiecte de teatru, pentru că nu mi-aş dori să încurc lumea. Pe 10 decembrie mă puteţi vedea însă la Buzău, la Teatrul „George Ciprian”, alături de alţi actori buzoieni – Ştefan Pavel, Dragoş Dumitru, Alina Rotaru, Diana Iarca – şi profesorul nostru din facultate, şi dumnealui tot buzoian, Radu Gabriel.
„Din cauza personajului Malone am fost urmărit până acasă, m-am trezit cu bileţele pe uşă, înjurat şi chiar la un pas să fiu bătut“
Rep.: Acum câţiva ani îmi spuneai că te identificau adolescenţii pe stradă cu personajul Nicuşor. Cum este acum, în condiţiile în care serialul a explodat ca raiting?
V.D.: Lumea m-a identificat mereu cu personajul pe care îl, imitam în acea perioadă. Iar asta a fost întotdeauna un barometru pentru mine. Dacă lumea nu mă identifica cu personajul pe care îl făceam, înseamnă ca greşeam undeva. Însă cu Malone experimentez ceva foarte diferit. Este într-adevăr cel mai iubit personaj, care a isterizat pe toată lumea. De exemplu, am fost urmărit până acasă, m-am trezit cu bileţele pe uşă, înjurat şi chiar la un pas să fiu bătut. Dar ăsta e reversul medaliei. Oamenii nu întâlnesc mereu persoane care apar la televizor şi unii nu ştiu cum să managerieze acel moment şi întrec măsura. Dar pentru mine chiar şi atunci când sunt înjurat e un compliment. Mi se pare foarte amuzant că se ajunge până aici.
Filmare în lacul din Herestrău fără să ştie să înnoate
Rep.: Am înţeles că ai avut ceva probleme la filmările unui episod în care trebuia să salvezi o femeie căzută în apă, în Herăstrău. În realitate nu ştii să înoţi şi totuşi ai jucat rolul salvatorului…
V.D.: Într-adevăr nu ştiu să înnot şi aveam emoţii. În dimineaţa aceea începuse să plouă torenţial, era cam prima dimineaţă în care începuse să se simtă frigul. Treceam pe lângă clădirile acelea de corporaţii şi vedeam oamenii îmbrăcaţi la costume cu cafea în mână şi mă gândeam ce meserie diferită şi minunată am eu. Corporatistul avea să se ducă la adăpostul biroului lui, unde îl aştepta căldura monotoniei, iar eu, pe frigul ăla, urma să mă arunc în lacul Herăstrău neştiind să înot. Nu ai cum să îmbătrâneşti muncind aşa.
Rep.: V-aţi gândit să realizaţi un film care să ruleze în cinematografe?
V.D.: La nivel de discuţii, da. Însă nu e nimic concret deocamdată.