Într-un fel sau altul, conflictul de la Şcoala Generală din Merei se va rezolva; chiar dacă problema va fi tărăgănată în cel mai pur stil românesc, într-un final, lucrurile se vor aşeza pe făgaşul lor normal.
Într-un fel sau altul, conflictul de la Şcoala Generală din Merei se va rezolva; chiar dacă problema va fi tărăgănată în cel mai pur stil românesc, într-un final, lucrurile se vor aşeza pe făgaşul lor normal. Sunt convins, însă, că acum, în an electoral cu două reprize în faţa urnelor, nimeni nu are interesul să îl desluşească în profunzimea sa şi nici – şi abia aici problema devine cu adevărat gravă! – să stabilească şi să pedepsească vinovaţii.
Bineînţeles, mulţi dintre dumneavoastră, dar mai ales protagoniştii scandalului, vă veţi întreba pentru ce trebuie găsiţi vinovaţi într-o problemă care, nu-i aşa?, se va rezolva mai devreme sau mai târziu. Nu ştiu câte legi ori câte alte acte normative s-au încălcat de la debutul scandalului şi până ce acesta a dat, vinerea trecută, pe dinafară, dar, de departe, cel mai grav aspect al poveştii este acela că şcolarii şi părinţii au fost folosiţi drept masă de manevră de către directorul demis şi de către primar, într-un conflict cu Inspectoratul Şcolar, conflict din care intriga politică nu lipseşte.
Şi spun acest lucru dată fiind întreaga premeditare a acţiunii, pe care am constatat-o personal încă de vineri dimineaţă, când am fost sunat pe numărul personal de mobil de către o „sursă locală”, care m-a pus la curent cu faptul că va urma un scandal monstru la şcoala din Merei şi care, pentru a fi mai convingător, mi-a pasat o mămică, ce a ţinut, la rândul ei, cu tot dinadinsul, să mă convingă cât de necesară este prezenţa întregii prese locale la faţa locului. Dat fiind că nu am sărit în sus de bucurie auzind despre ceea ce urma să se întâmple la şcoală, aceeaşi voce de mămică mi-a cerut şi un număr de telefon fix, de la secretariat, temându-se probabil că nu eram chiar cine pretinsese „sursa locală” că sunt.
Ce s-a întâmplat la şcoala din Merei aţi aflat din ziarul de ieri. Aţi aflat că profesorul de Religie a primit o corecţie fizică, sub ochii indulgenţi ai fostei directoare, ai primarului şi ai elevilor. Că elevi de clasa a treia, cu pancarte de gât, se simţeau deja în lumea celor mari, huiduind un cadru didactic. Şi că nu s-a găsit nimeni de-al şcolii să pună piciorul în prag şi să ceară părinţilor – aflaţi fără permisiune în incinta şcolii – să părăsească teatrul de bătălie, iar copiilor să intre în clase. Mai lipsea doar ca, la sosirea forţelor de ordine, chemate de profesorul de Religie după bumbăcela de care a beneficiat din partea părinţilor, mămicile să-şi ia copiii în braţe şi să-i folosească drept scuturi umane, după modelul care le-a creat o notorietate de invidiat compatrioatelor noastre de origine romă, recunoscute în întreaga Europă pentru acest stil de autoapărare şi de luptă.
Scenele de vineri, de la şcoala din Merei, creează un precedent deosebit de periculos. Oricând, aceşti copii îşi pot şantaja profesorii care i-au convocat la grevă şi, eventual, să pună la cale ei înşişi o asemenea mişcare de protest, ori de câte ori un cadru didactic va îndrăzni să fie mai sever ori suficient de obraznic încât să le ceară să şi înveţe. Şi, de ce nu, să încerce să aplice chiar ei, copiii, o corecţie fizică vreunui profesor, aşa cum au văzut că mămica i-a făcut celui de Religie.
Şi, chiar dacă merg prea departe cu presupunerile, mă aştept ca asemenea scenă să se mai repete şi la alte şcoli, dacă tot s-a spart gheaţa. De aceea, cred că identificarea şi pedepsirea vinovaţilor nu trebuie făcută în stilul românesc, ci în cel nemţesc, adică rapid şi fără cruţare.