Sunt o fire dură, când e vorba despre versuri nu pot face niciun fel de concesie. Citesc şi mă crucesc. Sunt în stare să-mi placă şi alte versuri şi decât cele scrise de mine. Doctorul Valeriu Bistriceanu scrie poezie ca şi cum ar da reţete precise. Sunt cuvinte greu de găsit în farmaciile sufletului. Când doctorul e om, cititorul de reţete e zeu. Aşa să fie. Încă putem vorbi şi scrie în ritmul inimilor. Dr. Valeriu Bistriceanu e născut în Piatra Neamţ, însă e buzoian prin definiţie, prin statornicie, prin familie, prin pacienţii săi de o viaţă. E ceva peste titlurile searbede de cetăţeni orăşeniţi. E cel mai iubit dintre buzoieni…
LEACUL
Simt că plutesc.
Mă cufund uneori
în abisul iubirii.
Simt că nu am aer,
mi-aş dori un leac.
Leacul meu eşti tu.
Ce mult te doresc!
Te-aş chema
dar mi-e teamă
că nu-ţi cunosc graiul.
ZÂNA MĂSELUŢĂ
Uneori sunt o măsea stricată
pe care Stăpânul vrea să o arunce.
Mă lupt să-l fac să-şi abandoneze ideea.
E o luptă sâcâitoare, mă oboseşte.
Stăpânul ţipă de durere.
Eu sunt ţipătul vieţii.
E plin de tristeţe sufletul meu.
Ajung în faţa clădirii
pe care scrie stomatologie.
Un fior îmi străbate tot corpul.
Am ajuns la capăt de drum.
ÎNGERUL
Se făcea c-am ajuns în Rai.
Au început să-mi crească aripi.
M-am uitat nedumerit în jurul meu.
Oare unde va trebui să zbor?
Doamne cât te iubesc!
De ce trebuie să plec?
VRĂJITOAREA
Pe cale, am întâlnit o vrăjitoare.
Mi-a promis o ardere veşnică
dar m-a minţit.
Flacăra din candela vieţii mele
abia mai pâlpaie.
Uleiul e pe sfârşite.
Ce bine că nu am crezut-o.
VÂRCOLACUL
Doamne, m-ai învăţat
Să-mi iubesc aproapele.
Toţi oamenii sunt fraţii tăi
mi-ai spus.
Te-am ascultat, îi iubesc
cu toată fiinţa mea.
Le-am dat necondiţionat
toată dragostea mea.
I-am oblojit şi nu am spus
nu am timp.
Mi-ai dat timp
Şi-ţi mulţumesc.
E adevărat Doamne?
„Homo homini lupus est“
De e vrerea ta,
Transformă-mă în vârcolac
să stârpesc lupii,
să rămână numai oameni.
FÂNTÂNA RAIULUI
Aş vrea să te găsesc „apă vie“,
Să-ţi împărtăşesc suferinţele mele.
Să mă eliberez.
Călătoresc pe vânt, pe ploaie
În toate colţurile Universului.
Stelele mă hrănesc
Meteoriţii mă lovesc.
Totul pare atât de firesc.
Obosesc, mă opresc pentru o clipă
şi mă aşez pe osia de la Carul mare.
Privesc în jur şi mă întreb
Oare ce căutam?
GRĂDINA GHETSIMANI
Un parfum de flori
mă învăluie de pretutindeni.
Deschid mari ochii,
privesc cu nesaţ în jur.
O voce suavă îmi cântă
un cântec de neînţeles.
Măslini milenari mă mângâie
cu privirea lor.
La o masă stă Domnul Iisus
cu apostolii săi.
Totul este atât de real.
MIMUL
Am înţeles Doamne
să te caut în inima mea.
Ai fost milostiv cu mine
şi te-am găsit.
În ziua a şaptea
păşesc smerit în casa ta.
La intrare, pe trepte
un orb imploră milă.
Oamenii trec pe lângă el
unii indiferenţi alţii nu.
La un moment dat
orbul îşi scoate ochelarii
şi pleacă dezinvolt.
Era orb sau mim?
Ai făcut tu Doamne o minune?
M-ai învăţat să nu judec pe alţii.
Aşa voi face.
PRĂPASTIA
Sunt pe marginea prăpastiei,
îi adulmec abisul.
Haita de lupi mă urmăreşte,
o simt tot mai aproape.
Urletele lor mă înspăimântă.
Îmi fac curaj
şi sar peste hăul din faţa mea.
Ajung pe celălalt tărâm
unde domneşte liniştea şi pacea.
Este liniştea primordială
dinainte de facerea lumii.
Ce bine, am scăpat.
Mulţumesc ţie, Doamne!
MACAZUL
Într-o ţară fără căi ferate
Acarul Păun
Schimbă un macaz imaginar
Pe ruta cinste şi adevăr.
Judecătorul îl întreabă
Pe Acarul Păun
Ce stă încătuşat în faţa sa:
Unde te crezi inculpat?
NUME FĂRĂ CRUCE
Doamne, i-ai spus lui Lazăr
ia-ţi crucea ta şi umblă.
Acum că m-ai chemat
în împărăţia ta şi m-am trezit
cu un nume fără cruce,
Dă-mi Doamne o cruce,
te-am implorat.
Crucea ta e pe o carte,
mi-ai raspuns.
ţi-am mulţumit şi am pornit
pe drumul veşniciei.
GIBONII
Maimuţe hidoase degenerate din
adevaraţii giboni,
aţi umplut scena politică a zilelor noastre.
Nu aţi învăţat nimic pe parcursul mileniilor.
Vă încrâncenaţi să ne otrăviţi viaţa.
În zadar s-a sacrificat Fiul Omului
pentru a mântui sufletele voastre.
Locul vostru este în Iad
Şi de credeţi că veţi aduce Iadul pe Pamant
vă înşelaţi amarnic.