Sâmbătă, trupa Iris s-a întors la No Limit alături de noul vocalist al doilea după plecarea lui Cristi Minculescu, în numai doi ani.
Dacă, cu Toni Șeicărescu, Iris-ul compensa după despărțirea de Minculescu printr-o tehnică vocală greu de regăsit la vocaliștii din muzica autohtonă, în noua formulă, legendara trupă este lipsită de sare și piper. Fără doar și poate, alegerea lui Rafael
ca vocalist este una fericită, ținând cont de pretențiile liderului Nelu Dumitrescu, și este peste așteptări, ținând cont că vorbim despre un artist pomenit în grabă pe scena Festivalului de la Mamaia. Cu toate astea, moștenirea lui Minculescu atârnă prea greu pe umerii lui Rafael. În comparație cu cel care și-a lipit definitiv numele de Iris, vocea lui Rafael duce prea mult către pop, lucru care devine deranjant pe piese care au devenit istorie.
Poate doar o piesă atent meșteșugită, care să ajungă în topul radiourilor și, astfel, la inimile celor mai tineri spectatori care nu au prins perioada de glorie a lui Cristi Minculescu, ar putea salva trupa ce a adunat peste 36 de ani de carieră strălucită.
În rest, concertul de la Buzău, organizat de ADRENALITERA, a avut de toate: spectatori entuziaști, aplauze, bis-uri, buchete de flori oferite artiștilor, copii pe scenă fluturând tricolorul purtat de Rafael etc. Noul vocalist a declarat că, sâmbătă, la No Limit, a avut cel mai bun public de până acum și a ținut să dedice piesa „E magic” lui Toni Șeicărescu (cel care a lansat-o în scurta perioadă în care a făcut parte din Iris). Ironic sau premonitoriu, concertul de la Buzău
s-a încheiat cu piesa Floare de Iris. Cântată de Rafael însă, piesa îți lasă un gust amar. Îți aduni amintirile personale care coincid cu perioada de glorie a legendarei trupe și pleci către casă în timp ce în minte îți rămâne doar versul: „Vă veți aminti că a fost odată Iris”.