Restructurarea şi privatizarea sectorului întreprinderilor de stat a avut un succes limitat, finanţarea sustenabilă a sistemului de sănătate va necesita reforme fundamentale, iar planurile de acţiune pentru remedierea deficienţelor din administraţia publică sunt implementate într-un ritm scăzut, fapt care afectează şi absorbţia fondurilor Uniunii Europene, se menţionează într-un raport realizat de Directoratul General „Afaceri Economice şi Financiare” al Comisiei Europene.
Documentul analizează modul de îndeplinire a ultimelor două acorduri pe care România le-a încheiat cu UE, Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială în 2009-2011 şi ,respectiv, 2011-2013.
Raportul notează că bilanţul celor două acorduri de finanţare a fost unul amestecat, cu un progres rezonabil în zona de reglementare, dar cu unul redus în ceea ce priveşte schimbările concrete din teren. Deşi majoritatea condiţionalităţilor legate de cadrul de reglementare au fost implementate pe hârtie, ele vor produce efecte reale numai prin implementarea lor în practică, apreciază autorii documentului. Mai mult decât atât, unele reforme structurale care până acum au fost evitate trebuie abordate serios, pentru a oferi perspective economice îmbunătăţite.
Furnizarea serviciilor medicale, slabă, dar costisitoare
Arieratele din sistemul sanitar au scăzut, dar problemele rămân. Vor fi necesare reforme fundamentale pentru a avea un sistem sustenabil de finanţare şi pentru a ameliora sistemul de sănătate şi serviciile medicale. Structura de furnizare a serviciilor medicale este ineficientă din punctul de vedere al costurilor, serviciile de îngrijire în ambulatoriu sunt slabe şi subfinanţate, iar spitalele au o capacitate prea mare, fiind ineficiente din cauza acestui lucru. Abordarea acestor chestiuni va fi importantă pentru ca România să poată utiliza mai bine resursele sale limitate şi să amelioreze rezultatele la o serie de indicatori din domeniul sănătăţii, apreciază raportul.
Combaterea „muncii la negru” încă se implementează
Reforma pieţei muncii s-a axat pe combaterea muncii la negru şi pe creşterea flexibilităţii masei de salariaţi, în condiţiile în care România are un sector al economiei „informale” – adică subterane – relativ mare, care reprezintă circa 30% din economie. Acest lucru are implicaţii negative asupra veniturilor fiscale, pentru competiţie şi pentru condiţiile de lucru. Pentru a reduce munca la negru, printre măsurile luate se află adoptarea în 2010 a unei strategii naţionale de combatere a muncii nedeclarate, încă în curs de implementare, şi a unei legi privind munca ocazională a zilierilor.
Prea mult politic în managementul privat
Reforma sectorului considerabil de întreprinderi de stat s-a efectuat în general cu un succes limitat şi rămâne incompletă. Cele peste 900 de întreprinderi de stat din România reprezintă circa 9% din producţia naţională şi 10% din forţa de muncă angajată. În sectoare-cheie precum energia şi transporturile, companiile de stat sunt o forţă dominantă. Datorită importanţei lor pentru economie, acordurile financiare au vizat ameliorarea rezultatelor lor economice, motiv pentru care s-au adoptat noi reglementări privind administrarea lor. Arieratele acestora, care au reprezentat 90% din arieratele din sectorul public, au fost reduse la jumătate în cei 4 ani, reprezentând la sfârşitul lui mai 2013 peste 2% din PIB.
Şi eforturile de a restructura companiile de stat au înregistrat un succes limitat, observă raportul. Deşi s-au instalat consilii de administraţie şi un management profesional private la un număr de companii, în mai multe cazuri acest lucru a durat foarte puţin, iar în altele sunt indicii că o serie de considerente politice au prevalat asupra celor profesionale. Vânzarea participaţiilor la companiile de stat a înregistrat şi ea un succes limitat, de la începerea celui de al doilea acord, în 2011, fiind vândute doar două pachete de 15%, în condiţiile în care statul a păstrat în ambele cazuri pachetul majoritar de acţiuni.