Unica descendentă a lui Alexandru Marghiloman (fost premier al României în ultimele luni ale Primului Război Mondial), Irina Vlăduca Marghiloman, a vizitat luni Vila Albatros, proprietate pentru care s-a judecat ani buni cu statul român. Stabilită în Germania, urmaşa fostului om politic a pierdut în urmă cu doi ani procesul prin care revendica atât Vila Albatros, cât şi Conacul Marghiloman (un teren de 20 de hectare) pe motiv că legionarii ar fi făcut presiuni în 1939 asupra înaintaşilor ei pentru a vinde imobilul.
Reprezentanţii centrului cultural care îşi desfăşoară activitatea în Vila Albatros au fost, luni, impresionaţi de vizita descendentei lui Marghiloman care a venit la Buzău să vadă cum a fost reabilitată vila. Însoţită de soţul ei, Irina Vlăduca Marghiloman a donat Centrului Cultural „Al. Marghiloman” planul original al proprietăţii deţinută de fostul premier al României şi documente cu impresiile personalităţilor care au poposit în Vila Albatros (regina Maria, Nicolae Iorga etc).
„Doamna Irina Marghiloman s-a arătat încântată de modul cum a fost realizată reabilitarea clădirii. Dânsa ne-a spus că, odată cu această vizită, şi-a adus aminte de multe momente din tinereţe. «Dacă Alexandru Marghiloman ar putea să vadă astăzi clădirea, i-ar plăcea foarte mult şi ar fi încântat să vadă că este plină deseori de copii»”, ne-a spus moştenitoarea omului politic. Ne-a mai rugat să spunem oamenilor care vin aici lucrurile bune despre Marghiloman, pentru că ele se ştiu prea puţin”, a declarat Raluca Chitacu, inspector Relaţii cu Publicul la Centrul Cultural „Al. Marghiloman”.
Cine este Irina Vlăduca Marghiloman
Irina Vlăduca, născută Butculescu-Marghiloman, este fiica lui Mihai Butculescu Marghiloman, descendent al Elenei Marghiloman – singura soră a lui Alexandru Marghiloman, jurist, om politic, membru marcant al Partidului Conservator, al cărui preşedinte a fost între anii 1914-1925.
Alexandru Marghiloman este considerat „părintele“ hipismului românesc, organizatorul primelor curse cu pariuri pe hipodromul Floreasca din Bucureşti (1874). A fost căsătorit cu Eliza Ştirbei, care s-a despărţit de el după 15 ani de căsnicie. Ulterior s-a recăsătorit cu Maria Petrescu. Nu a avut copii. Averea sa a fost lăsată prin testament soţiei sale, Maria Marghiloman, şi celor doi nepoţi Mihai Butculescu şi Alexandru Pherekyde, cu condiţia ca unul dintre aceştia să adauge numele ,,Marghiloman” pe lângă numele său.
Familia Butculesu este atestată încă din secolul al XVI-lea, când Mihai, zis Roşioru, conduce în lupta de la Călugăreni oastea sa de călăraşi teleormăneni, alături de armata lui Mihai Viteazul, fiind înnobilat pentru faptele sale de vitejie.
Irina Vlăducă Butculescu-Marghiloman le poartă cu mândrie numele. A plecat din România copil fiind, a trăit pentru scurt timp la Ierusalim, apoi s-a stabilit în Germania. Astăzi conduce o afacere de succes la Frankfurt. Strâns legată de România, este prezentă în ţară de câte ori un eveniment legat de istoria familiei o cere.
Povestea Conacului Marghiloman
Conacul Marghiloman a fost construit între anii 1882 şi 1887, de către Iancu Marghiloman. După ce acesta a murit, fiul său, Alexandru Marghiloman, a ales să îl modernizeze, apelând la serviciile unui arhitect de origine franceză, Paul Gottreau. Sub grija lui Gottreau, conacul a devenit o clădire masivă, cu arhitectură în stil franţuzesc. În 1897, a fost inaugurată Vila Albatros, situată într-un parc imens, cu heleşteu, care avea alături dependinţe, precum locuinţe pentru personal, pentru musafiri, case pentru grădinari şi portari, grajduri pentru caii de curse. Palatul Marghiloman avea 31 de camere şi era deosebit de luxos. Pe jos era parchet, iar pereţii erau tapetaţi cu mătase.
După decesul lui Alexandru Marghiloman, conacul a intrat în continuă degradare. Se zvoneşte că proprietarul terenului, C. Musceleanu, ar fi blestemat să se aleagă praful de orice se construieşte pe acest loc, deoarece terenul respectiv fusese pierdut la cărţi, în favoarea lui Iancu Marghiloman. Perioada interbelică a fost una lipsită de oportunităţi de salvare a ansamblului monumental care a aparţinut marelui politician Alexandru Marghiloman. În anii 1936-1937, Consiliul orăşenesc Buzău a votat exproprierea domeniului Albatros pentru utilitate publică. Intenţia era ca aici să se mute serviciul de salubritate al oraşului şi chiar să se construiască şi un abator.
Au existat multe negocieri între Primăria Buzău şi moştenitorii defunctului Alexandru Marghiloman, aceştia din urmă cerând intervenţia ministrului de Interne. Astfel, în urma analizării plângerii, ministrul a constatat „nulitatea de drept a deciziunii mai sus amintite (exproprierea pentru utilitate publică, n.n.) a cărei executare se va suspenda conform dispoziţiunilor art. 162 din Legea Administrativă”.
Dezastrul abătut asupra moşiei lui Alexandru Margiloman s-a amplificat în anii comunismului. După 1945, clădirile au fost transformate în depozit ILF şi apoi sediu IAS. Parcul din jurul ansamblului arhitectonic a fost distrus în totalitate, iar în locul aleilor cu flori şi arbuşti ornamentali au fost semănate roşii, castraveţi şi varză. Mulţi arbori ornamentali au fost tăiaţi, iar lacul lăsat pradă ierburilor de apă şi stufului.
Din 2008, a trecut de la Ministerul Culturii şi Cultelor în administrarea Primăriei Municipiului Buzău, care a reabilitat-o ţinând cont de arhitectura originală şi a transformat-o într-un centru cultural. Investiţia pentru reabilitarea clădirii s-a ridicat la 14 milioane lei din fonduri europene, iar contribuţia municipalităţii a fost de doar 2 %. Alături de Vila Albatros s-a reabilitat şi parcul.