Înclin, din ce în ce mai mult, să-i cred pe cei care pun gesturile și acțiunile din ultima perioadă, ale președintelui Senatului, Călin Popescu Tăriceanu,
pe seama unei senilizări precoce, datorate, foarte probabil, inclusiv risipei de energie pe care a necesitat-o, ani de-a rândul, întreținerea, din toate punctele de vedere, a unor partenere de viață mult mai tinere pentru un flăcău tomnatic.
Iar ultimele acțiuni, cele referitoare la povestea Băsescu-Bercea Mondialul, nu fac decât să confirme această ipoteză. Călin Popescu Tăriceanu s-a transformat într-un fel de braț înarmat al celor care țin cu tot dinadinsul să lege, chiar forțat, numele lui Traian Băsescu de cel al interlopului rom și să forțeze, fie demisia, fie suspendarea șefului statului.
Și, în acest context, fostul premier liberal uită, atunci când îl acuză de corupție pe Traian Băsescu, de ,,bilețelul roz” prin care el însuși îl ruga pe șeful statului – pe atunci partener și prieten politic – să intervină în Justiție pentru al-l proteja pe unul dintre cei mai mari sponsori ai PNL, Dinu Patriciu.
Iar când cere rapoarte de la serviciile secrete, din care speră să reiasă că Băsescu ar fi avut cunoștință de miș-maș-urile fratelui său, același Tăriceanu uită de episodul Costică Argint, când el însuși a căzut pradă relei-voințe ori incompetenței Serviciului de Protecție și Pază. Atunci, în anul 2007, aflat în vizită în Italia, în calitate de premier, dădea mâna și stătea la masă cu un interlop, autointitulat ,,președintele Asociației Țiganilor din Roma”, pentru care Poliția Română avea emis un mandat de arestare.
În cazul lui Tăriceanu, nu este doar amnezia specifică politicianului dâmbovițean. Este ceva mai mult.