Situaţia ridicolă a nominalizării candidaţilor pentru funcţia de primar general al Capitalei arată, încă o dată, criza profundă în care a ajuns clasa politică românească, de la stânga la dreapta ei. Lipsa numelor noi de pe firmament, tradusă prin rotirea aceloraşiinşi pe la diverse formaţiuni politice, totul doar pentru a mai trage încă o dată lozul câştigător pentru un anume fotoliu, ridică mari semne de întrebare asupra seriozităţii cu care românii vor trata alegerile din 10 iunie.
Situaţia ridicolă a nominalizării candidaţilor pentru funcţia de primar general al Capitalei arată, încă o dată, criza profundă în care a ajuns clasa politică românească, de la stânga la dreapta ei. Lipsa numelor noi de pe firmament, tradusă prin rotirea aceloraşiinşi pe la diverse formaţiuni politice, totul doar pentru a mai trage încă o dată lozul câştigător pentru un anume fotoliu, ridică mari semne de întrebare asupra seriozităţii cu care românii vor trata alegerile din 10 iunie. Căci, la batjocură nu poţi răspunde, în general, decât cu batjocură, ori ingnorându-i complet pe cei care au senzaţia că pot face orice şi oricât în numele unei democraţii caricaturizate în ultimii 22 de ani.
Căci, cum altfel am putea numi păţania Elenei Udrea, şefa democrat-liberalilor bucureşteni, căreia, cu două luni înainte de alegeri, îi pleacă şeful de campanie electorală, pentru a candida la o primărie de sector, în tabăra adversă, a Uniunii Social-Liberale, tabără pe care, o spune Cristian Popescu – Piedone înainte de a trage uşa după el, n-ar fi părăsit-o niciodată. Întâmplare care, bineînţeles, continuă în acelaşi registru al absurdului: prezidentei nici măcar nu-i trece prin cap să-şi dea demisia, ci îl nominalizează pentru candidatură pe Silviu Prigoană, cel pe care, cu vreo zece zile înainte, îl punea la stâlpul infamiei – alături de intelectualii de serviciu Cristian Preda, Teodor Baconschi şi Theodor Paleologu – pentru simplul motiv că îndrăznise să fie mai popular decât ceilalţi pedelişti bucureşteni. Şi, în plus, se mai face şi public faptul că au fost trataţi cu refuz de Raed Arafat.
Nici tabăra celalaltă nu stă prea bine: pe la sectoare sunt puşi în cel mai bun caz traseişti fără scrupule, ca să nu mai amintim pleiada candidaţilor la condamnări penale, în frunte cu obraznicul şi gargaragiul Sorin Oprescu. Printre ei, cu un program, singurul!, acceptabil, este independentul Sorin Dan, un matematician în vârstă de 42 ani, care a obţinut de două ori premiul I la olimpiada internaţională de profil, şi care şi-a definitivat studiile universitare la Paris, unde a obţinut doctoratul la Universitatea Sorbona, în timp ce frecventa şi seminariile de filosofie ale École Normale Supérieure.
Astfel, bucureştenii cu bun-simţ vor avea de ales între a-l vota pe candidatul independent ori de a nu merge la vot. Mă tem că răspunsul pe care-l vom primi pe 10 iunie ne va dezamăgi.