Mai zilele trecute s-a iscat o controversă în legătură cu premierea olimpicilor internaţionali ai anului 2011. Fostul prim-ministru, venerabilul Domn Emil Boc, a ieşit furtunos pe mai multe canale radio şi TV, ocazie cu care a minţit ordinar. Cineva încerca să-mi spună că nu a minţit, întrucât în foarte multe rânduri a dovedit că nu stăpâneşte realitatea, că Domnia Sa doar preia ceea ce spun alţii, persoane mult mai importante şi cu foarte mare putere de a decide. Sau, poate, a fost dezinformat în legătură cu „întâmplarea” de la ministerul care ar fi trebuit să se ocupe cu educaţia, mai ales cu educaţia…
Mai zilele trecute s-a iscat o controversă în legătură cu premierea olimpicilor internaţionali ai anului 2011. Fostul prim-ministru, venerabilul Domn Emil Boc, a ieşit furtunos pe mai multe canale radio şi TV, ocazie cu care a minţit ordinar. Cineva încerca să-mi spună că nu a minţit, întrucât în foarte multe rânduri a dovedit că nu stăpâneşte realitatea, că Domnia Sa doar preia ceea ce spun alţii, persoane mult mai importante şi cu foarte mare putere de a decide. Sau, poate, a fost dezinformat în legătură cu „întâmplarea” de la ministerul care ar fi trebuit să se ocupe cu educaţia, mai ales cu educaţia…
Este bine să lămurim de la început termenul pe care l-am folosit în titlu: ordinar. Sensul la care ne oprim să nu sperie pe nimeni, nu este nevoie să se gândească vreo persoană la ceva ofensator. Sensul, din DEX, de exemplu: „care este obişnuit, normal, de rând, comun”. Putem observa că acest sens se prea potriveşte persoanei primului ministru la care facem referire şi, în acelaşi timp, distorsionează, dacă ne gândim la funcţia în sine pe care a ocupat-o, într-un timp, Domnul. Se potriveşte pentru că „este obişnuit, normal…” să nu spună adevărul fostul prim-ministru, adică era în obişnuinţa Domniei Sale să nu spună adevărul.
Este, însă, şi neobişnuit, întrucât Domnia Sa nu era o persoană „de rând”, „comună”, ci omul care a fost primul în mai multe guverne, despre care, în general, ar trebui să credem că ştia tot ce se hotărăşte în şedinţele pe care le conducea.
Ceea ce deranjează foarte tare este că sunt minţiţi copii cu minţi luminate, unii dintre ei fiind acum în şcoli superioare de prestigiu din lume. Garantez că sunt foarte multe persoane supărate că un fost prim-ministru le minte, intrând în polemică acerbă cu actualul ministru pe posturi de televiziune, mai ales, la ore de vârf. Ar fi foarte bine ca fostul prim-ministru să-şi revină din şocul în care l-a adus o moţiune de cenzură, a doua care l-a detronat, definitiv, pentru că din prima a scăpat intrând în prelungiri! Să-şi revină şi să înţeleagă un lucru simplu: olimpicii internaţionali ai României din anul şcolar 2010/2011 au făcut cinste ţării şi era imperios necesar ca efortul lor intelectual să fie răsplătit, aşa cum a fost răsplătit pentru anul şcolar 2009/2010, de pildă. Acest fapt nu s-a petrecut, din lipsă de bani, din neglijenţă sau, poate, pentru că în fruntea învăţământului românesc era în anul 2011 un ministru-şoc, care nu mereu comitea „exactitudini”.
Elevilor români care au dobândit premii, medalii la olimpiade sau concursuri internaţionale în anul şcolar 2010/2011 trebuia să li se recunoască supremaţia inteligenţei şi a efortului susţinut până la finele anului 2011. Ei ar fi urmat să fie invitaţi la o festivitate de premiere, dacă exista un ministru capabil şi dispus să le recunoască meritele. Acest lucru nu s-a întâmplat, iar acum cine a greşit nu vrea să recunoască o gravă problemă. Mai mult chiar, nu vrea să recunoască bătaia de joc la adresa tinerelor inteligenţe româneşti, unele dintre ele, cum spuneam mai sus, deja acomodate cu învăţământul superior din lume. A fost nevoie ca distinsul profesor de matematică Radu Gologan să pună o întrebare, mai exact să ridice problema unei batjocoriri, pentru ca totul să degenereze, să capete nota declaraţiilor politice, nu numai ale Domnului Emil Boc, ci şi ale lui Funeriu, ale cărui prenume le-am uitat pe moment întrucât nu ţinem minte întotdeauna prenumele smulse din cărţile sfinte ale unor gropari. Gropari ai învăţământului şi, mai ales, ai demnităţii cadrelor didactice. Ne vom aminti aceste prenume, sperăm, până săptămâna viitoare când vom spune adevărul în legătură cu o premiere care nu a mai avut loc şi pe care, bănuim, Funeriu a îngropat-o ca pe multe alte lucruri care interesau învăţământul, oamenii şcolii, elevii.
Era necesară minciuna Domnului fost prim-ministru? Era necesară pentru că apăra un fost ministru căruia o Doamnă secretar de stat îi şoptea în urechiuşă exactităţi? Să fi primit Doamna nota 1 pentru suflat? Să se fi speriat Doamna aşa de tare încât nu a mai avut curajul de a lua realitatea în considerare, ezitând să-i sufle ministrului că ar fi normală o premiere a olimpicilor internaţionali?
Ionel BANU este profesor de limba şi literatura română şi director al Colegiului Naţional „B.P.Hasdeu”