Prahoveanul Valentin Cristea, care a împlinit în luna iulie 91 de ani, fost deţinut politic, ultimul supravieţuitor al Penitenciarului Râmnicu Sărat condus de torţionarul buzoian Alexandru Vişinescu, a făcut dezvăluiri cutremurătoare pentru ,,Observatorul Prahovean”.
Născut la Comarnic, absolvent al Colegiului Naţional „Nicolae Grigorescu” din Câmpina, Valentin Cristea a dus o viaţă chinuită, fiind închis la doar 25 de ani, în timpul comunismului. Timp de şapte ani nu a cunoscut decât celula de izolare, mică şi întunecată, fără nimeni cu care să poată schimba vreo vorbă. Bărbatul îşi aduce aminte cu o acurateţe fantastică tot ce a trăit. Avea 71 de kilograme când a fost încarcerat. Când a ieşit, cântărea doar 51. Ştie ce înseamnă durerea, suferinţa şi nedreptatea şi se miră că încă mai sunt oameni, astăzi, dornici să îi asculte povestea cutremurătoare.
A învăţat limbajul Morse ca să poată comunica
„Am fost prin mai multe închisori, ultima fiind cea de la Râmnicu Sărat, în două perioade, în toamna lui 1956, apoi am fost readus anul următor. Am stat până în 1963. La prima detenţie nu am ştiut unde sunt. Am fost obligat să port ochelari de tablă. De-abia la al doilea transport am aflat că sunt la Râmnicu Sărat”, povesteşte bătrânul. ,,Şi asta am aflat de la deţinuţii care vorbeau prin limbaj Morse. La Jilava l-am învăţat şi eu”, rememorează Valentin Cristea. ,,Cât am stat închis, nu am avut contact cu nimeni. Familia ştia doar că sunt în viaţă”, mai spune acesta.
„Trebuia să mergem doar în cerc, fără a privi cerul”
„Aveam doar dreptul la plimbare, de zece minute pe zi. Trebuia să mergem doar în cerc, fără a privi cerul. Orice abatere era raportată gardianului”, spune fostul deţinut politic. „În celulă stăteam singur. Stingerea era la 22.00, printr-o batere din palme. Trezirea, la 6.00. Orice nerespectare a regulilor era pedepsită. Patul era o saltea de paie şi o pătură uzată, indiferent că era vară sau iarnă”, spune Cristea.
El afirmă că nici acum nu poate uita mâncarea „de supravieţuire” şi frigul îndurat după gratiile reci. „Problema era frigul. Aveam foc în sobă timp de doar două ore. De multe ori nu puteam dormi. Îngheţam. Şi apa în cană îngheţa. Viscolul aducea toată zăpadă în celulă, peste mine”, explică acesta. ,,La baie mergeam doar o dată pe săptămână, singur. Mâncarea în timpul regimului Alexandru Vişinescu? Era puţină şi proastă. Cât să nu murim! Aveam un castron, o lingură şi o scândură folosită pentru pâine sau mămăligă. Toate marcate cu numărul celulei. Dimineaţa? Primeam un lichid negru care se voia a fi cafea şi o feliuţă de pâine. La prânz şi seara? Un arpacaş din boabe de grâu, varză murată, oribilă la gust, şi ceva cartofi. Cât să nu murim”, precizează Cristea.
Vișinescu a sfârșit în închisoare
Fostul comandant al închisorii de la Rm. Sărat, buzoianul Alexandru Vişinescu, a murit la vârsta de 93 de ani, în 2018, în penitenciar, pentru a-şi ispăşi pedeapsa de 20 de ani de închisoare pentru crime împotriva umanităţii. În momentul decesului, acesta era închis de 2 ani şi 9 luni la Rahova.
Vişinescu a fost găsit vinovat pentru torturarea fizică şi psihică a 138 de deţinuţi politici care în perioada 1956-1963 au fost încarceraţi în penitenciarul de la Rm. Sărat, judeţul Buzău, pe care l-a condus, dintre care 12 au murit, unul dintre aceştia fiind Ion Mihalache. Valentin Cristea, ultimul supravieţuitor al atrocităţilor de la penitenciarul de la Rm. Sărat, s-a confruntat cu torţionarul în timpul procesului.
Mai mult, AICI
Potrivit rechizitoriului procurorilor, în perioada 1956-1963, Alexandru Vişinescu, în calitate de comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat, „a săvârşit acţiuni şi inacţiuni sistematice care au avut ca rezultat persecutarea colectivităţii reprezentată de deţinuţii politici încarceraţi în acest penitenciar, prin privare de drepturi fundamentale ale omului sau prin restrângerea gravă a exercitării acestora, pe motive de ordin politic”.
În perioada în care la conducerea Penitenciarului Râmnicu Sărat a fost Alexandru Vişinescu, deţinuţii erau supuşi unor condiţii de existenţă sau tratament de natură să ducă la distrugerea lor fizică, fără să li se asigure un minim de medicamente şi fără să li se acorde îngrijiri sau asistenţă medicală adecvate, a arătat Parchetul instanţei supreme. „Totodată, netratarea bolnavilor, refuzul de transfer către spitalele penitenciar, degradarea stării de sănătate a condamnaţilor prin lipsa hranei, lipsa încălzirii, pedepsele aplicate discreţionar şi abuziv, condiţiile de detenţie inumane, relele tratamente, bătaia şi alte violenţe, ignorarea adreselor şi sesizărilor formulate de către deţinuţi erau tot atâtea acţiuni menite a duce la exterminarea fizică a persoanelor încarcerate”, au scris procurorii în actul de sesizare a instanţei.
Principalele categorii de deţinuţi aflate în penitenciar, aşa cum reiese chiar dintr-o notă a lui Vişinescu adresată Consiliului Securităţii Statului din 1967, erau foşti conducători în guvernele burghezo-moşiereşti şi în conducerile PNŢ şi PNL, foşti conducători ai diverselor organizaţii subversive, foste cadre de conducere după 23 august 1944, foste cadre MAI după 23 august 1944, foşti conducători ai diverselor secte religioase şi alte cazuri mai izolate.
Regimul impus de Vişinescu în Penitenciarul Râmnicu Sărat nu asigura sub nicio formă condiţiile minime de supravieţuire pe termen lung, având în vedere că de cele mai multe ori sentinţele se întindeau pe o perioadă care depăşea zece ani. „Decesul deţinuţilor survenea, astfel, în urma unui proces lent, dar eficace, prin care aceştia erau torturaţi fizic şi psihic”, au precizat procurorii. Din documentele studiate de anchetatori au fost identificaţi 138 de deţinuţi care au trecut prin Penitenciarul Râmnicu Sărat în mandatul lui Vişinescu.
Alexandru Vişinescu s-a născut la Buzău, în 1925, şi a fost comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat din anul 1956 şi până la desfiinţarea închisorii, în 1963, fiind şi ultimul comandant al închisorii, unde a murit, în urma torturilor, Ion Mihalache. Înainte de a fi numit în funcţia de comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat, Alexandru Vişinescu a deţinut poziţii în sistemul penitenciar, activând în unităţile Mislea şi Jilava, la începutul anilor ’50. Vişinescu a lucrat în cadrul grupei operative a închisorii în perioada decembrie 1954 – aprilie 1956.
Decizia autorităţilor de a dezafecta Penitenciarul Râmnicu Sărat l-a propulsat pe fostul comandant în funcţia de inspector în cadrul aparatului central al Direcţiei Generale a Penitenciarelor. Ulterior, între 1965 şi 1976, a deţinut funcţii de conducere în cadrul închisorilor Ploieşti şi Ilfov şi a predat la şcoala de subofiţeri de penitenciare.