* Marele artist a ridicat în picioare publicul buzoian cu un spectacol pamflet adresat clasei politice
Aplauze la scenă deschisă pentru Tudor Gheorghe, vineri, la Buzău. Marele artist a impresionat publicul care a umplut la refuz sala Consiliului Judeţean, cu spectacolul său „Nu se poate cu de toate!”, dedicat lui Ion Luca Caragiale, la 100 de ani de la dispariţie şi 160 de ani de la naşterea marelui dramaturg.
* Marele artist a ridicat în picioare publicul buzoian cu un spectacol pamflet adresat clasei politice
Aplauze la scenă deschisă pentru Tudor Gheorghe, vineri, la Buzău. Marele artist a impresionat publicul care a umplut la refuz sala Consiliului Judeţean, cu spectacolul său „Nu se poate cu de toate!”, dedicat lui Ion Luca Caragiale, la 100 de ani de la dispariţie şi 160 de ani de la naşterea marelui dramaturg.
Având în spate o orchestră cu doar patru instrumentişti, cel intitulat „rapsodul conştiinţei” a gândit spectacolul ca un pamflet care să păstreze ceva din aerul mahalalelor de odinioară, dar care să fie, totodată, actual. Sub aparenţa unui pamflet însă, Tudor Gheorghe ascunde un strigăt împotriva unei lumi politice defecte, care conduce de peste 20 de ani destinele ţării. Condimentat cu câteva piese desprinse parcă de pe scena de la Iunion, spectacolul „Nu se poate cu de toate” a reuşit să zgândărească sufletele buzoienilor a căror reacţie a demonstrat că recunosc în pamfletele artistului multe personaje din peisajul politic naţional şi local.
De la naşul judeţului, la primarul cu terenuri
În opinia lui Tudor Gheorghe, „Nenea Iancu a scris pentru copii, scenarii de desene animate”. „Să vedem dacă ar avea el azi curajul să vină noaptea pe jos de la Iunion. Îl dezbracă băieţii cu ranga! Heavy-metal! Suntem o ţară penală. De la Preşedinţie la Guvern, toate mangafalele cu funcţii sunt în libertate condiţionată”, spune artistul în spectacol. Impresionant este monologul scris de Dan Mihăescu, în care Tudor Gheorghe aduce marile personaje ale lui Caragiale în zilele noastre.
„Unde este Rică Venturiano cu al său <angel radios>? E vremea cocotelor. Didina, Miţa, Ziţa, Veta erau sfinte… Paraşutele au ieşit acum că au golaveraj la televizor şi poşete la preţ de garsonieră. Azi, domnul Goe e ticsit de droguri, mamiţica vorbeşte la linia fierbinte, Conu Leonida şi soaţa îşi depun pensia la pubelă, de unde şi mănâncă, Tipătescu este naşul mafiei judeţene, Dandanache ţine talkshow-uri de seară, jupân Dumitrache, zis Titircă Inimă Rea, este primar şi milostiveşte cu terenuri moca pe toate rubedeniile… Caţavencu combate la gazetă împotriva corupţilor, el fiind curat; până şi banii lui au fost spălaţi. Pristanda este finanţist cu banii câştigaţi din comerţul cu maşini furate, iar prezidentul joacă romanes la televizor. E ca o mamă pentru toată familia: frate, fete, ministră favorită şi altele slabe la refuz, obraznice, proaste, dar capabile de orice”.
Concluzia artistului este tristă: „Mi-e teamă că ne-am născut în România şi vom muri în Becalia sau Băseştia de Jos. Atunci eu cu cine votez? Aceasta e întrebarea!”.
Chemat la Securitate la prima încercare
Vorbind despre ideea realizării unui spectacol dedicat lui Caragiale şi mai ales poeziei sale, Tudor Gheorghe a povestit că prima încercare a avut-o în urmă cu 34 de ani, dar s-a încheiat neplăcut.
„Am făcut spectacolul pe această temă singur cu chitara în anul 1978 la teatrul din Craiova în cadrul Zilelor Caragiale. A doua zi am fost chemat acolo sus… Cu limbajul specific profesioniştilor din acea perioadă am fost sfătuit la modul cel mai elegant să termin… <Băi, artistule, tu te crezi deştept, bă?!>. <Tovarăşu’ colonel, nu înţeleg…>, am zis eu. <Bă, te ia mama dracului! Ce ai făcut tu acolo pe scenă?! Bagă-ţi minţile în cap!>, mi-a spus fără să mai am loc să îi explic că e vorba despre o pagină din istoria literaturii române. Acum am făcut spectacolul într-o variantă lărgită şi aştept să mă cheme acolo urmaşii urmaşilor… Merg totuşi pe varianta că nu prea au ei timp să se ocupe de asta într-o perioadă agitată din punct de vedere politic. Au altceva de ascultat decât nişte texte stupide scrise de un amărât pe nume I. L. Caragiale. Drept pentru care îmi văd de ale mele de vreo 40 de ani, iar ei îşi văd de-ale lor. Suntem două instituţii separate. Diferenţa este că ei se tot schimbă şi eu rămân”, a declarat Tudor Gheorghe.
„Maestre, alegeţi-vă colegiul în care vreţi să candidaţi!”
„Pe vremuri, Parlamentul României era altfel. Te puteai uita la parlamentari ca la un spectacol. Erau oamenii muncii care veneau la dezbateri. Ăştia nu mai au treabă cu aşa ceva, vin să vorbească între ei. Acolo se rezolvă. Pe ăia din prima legislaţie trebuia să îi punem în călindar ca sfinţii. Ei veneau ca la serviciu şi nu ştiau cum merge cu… ăştia acum s-au şulfănit. Nu vezi cum se bat să ajungă acolo. Eu am refuzat două oferte. Au fost drăguţi: <Alegeţi-vă, maestre, colegiul!>. <Unde candidează şeful vostru, bă?>, îmi venea să zic. Eu nu mă duceam ca Dan Diaconescu, că eu am alţi alegători. I-am zis şi lu Diaconescu: <Să te vedem când începe campania şi nu mai ai voie la tv să zici tu de ciocoi>. Treaba lor!”