Să ne ferească Domnul – aşa cum a făcut-o în ultimii 23 de ani – să avem parte de vreo calamitate naturală într-o perioadă preelectorală, precum cea din aceste zile şi până pe 9 decembrie (deşi, după cum ne susură pe la urechi diverse voci din meteorologie, nu ar fi exclus ca oamenii din anumite zone ale ţării să meargă la vot prin tunelurile săpate prin omăt de forţele de ordine). Vă daţi seama ce s-ar întâmpla, în România zilelor noastre, într-o situaţie de urgenţă de anvergură naţională ivită în plină campanie electorală.
Să ne ferească Domnul – aşa cum a făcut-o în ultimii 23 de ani – să avem parte de vreo calamitate naturală într-o perioadă preelectorală, precum cea din aceste zile şi până pe 9 decembrie (deşi, după cum ne susură pe la urechi diverse voci din meteorologie, nu ar fi exclus ca oamenii din anumite zone ale ţării să meargă la vot prin tunelurile săpate prin omăt de forţele de ordine). Vă daţi seama ce s-ar întâmpla, în România zilelor noastre, într-o situaţie de urgenţă de anvergură naţională ivită în plină campanie electorală.
Şi aşa, nervii aspiranţilor la o funcţie de parlamentar – dar şi ai celor care speră din tot sufletul să profite la maxim de pe urma rezultatelor scrutinului pentru Legislativ, obţinând funcţii la nivelul noilor Camere ori în Executiv – sunt întinşi la maxim, aşa încât nu mai avem mult până vom auzi că vinovaţi de secetă şi de consecinţele acesteia manifestate prin buzunarele şi cămările românilor sunt fie preşedintele Băsescu şi Partidul Democrat Liberal, fie Ponta, Antonescu şi alianţa stângii. Nici nu vreau să mă gândesc la ce s-ar ajunge în cazul unor intemperii de anvergură care ar putea apărea până pe 9 decembrie.
La ce dezmăţ de vorbe sforăitoare şi de gesturi inutile, pur propagandistice, ne-ar fi dat să asistăm! Am vedea, cu siguranţă, pe membrii Executivului – în proporţie covârşitoare candidaţi pentru o funcţie de parlamentar – descinzând din elicoptere militare la „faţa locului”, pozându-se electoral cu vreun asistat social, eventual vreun cetăţean cu o figură precum cea din celebrul afiş din timpul referendumului, înfierând fosta guvernare şi promiţând marea cu sarea. Şi, de ce nu, încurajându-l să stea, ca şi până acum, cu mâinile în sân, aşteptând nu doar ajutorul social, ci şi pe alţii care să-i rezolve problemele din gospodărie. I-am întâlni, nu am niciun dubiu, pe reprezentanţii opoziţiei, tot în căutarea unei poze electorale avantajoase, arătând cu degetul către actuala putere, acuzând-o că a fost prea ocupată cu campania electorală şi că a uitat să ajungă şi la amărăştenii care au nevoie de sprijinul statului.
Şi, mult mai grav ar fi faptul că s-ar cheltui o groază de bani (culmea, din bugetul statului, indiferent de apartenenţa candidatului în căutare de imagine publică electorală!) în asemenea scopuri propagandistice, bani care, cu siguranţă, ar putea fi folosiţi pentru o mână de ajutor real.
Fără să vrem, tragem cu ochiul peste Ocean, unde Uraganul Sandy face prăpăd pe Coasta de Est a Statelor Unite ale Americii. Şi acolo este campanie electorală. Numai că americanii ştiu clar că „iarna nu-i ca vara” şi că nu te poţi pune cu natura dezlănţuită. Şi, de aceea nu auzim niciodată acuze reciproce între rivalii politici pe acest gen de teme, mai ales că măsurile pentru situaţiile de urgenţă – care, iată, nu iau pe surprindere pe nimeni, nici pe autorităţi, nici pe cetăţeni – sunt bine puse la punct, iar pagubele şi victimele umane sunt reduse la maxim. Şi, mai mult, nimănui nu-i dă prin cap să folosească nenorocirea unor oameni drept armă de luptă politică, chiar în plină campanie electorală.
Şi, poate că şi dintr-o poveste de acest gen a izvorât râsu´-plânsu´ glumiţei în care Sfântul Petru îl interpela pe Atoatefăcătorul în legătură cu „dotarea” teritoriului actual al României cu bogăţii şi minuni naturale de tot soiul. „Stai să vezi, Sfinte, ce oameni pun acolo”, ar fi răspuns Creatorul.