Termenul de “ţigănie” este definit în sens figurat în DEX-ul din 1996 ca fiind “faptă, manieră condamnabilă”, precum şi ca “gălăgie, scandal”.
Termenul de “ţigănie” este definit în sens figurat în DEX-ul din 1996 ca fiind “faptă, manieră condamnabilă”, precum şi ca “gălăgie, scandal”.
Acelaşi înţeles exista şi pe vremea studiilor mele. Aşa că, mă consider îndreptăţit să folosesc acest termen peiorativ, învăţat de mic, pentru a defini comportamentul unei părţi importante din clasa politică. Totodată, îmi cer scuze faţă de romii (ţiganii), pe care acest termen nu-i caracterizează.
Buzăul este un judeţ mediu, în care există cumetrii şi complicităţi evidente şi inevitabile, atmosfera politică fiind în general calmă şi “productivă”pentru majoritatea jucătorilor politici.
De multe ori, chiar şi luptele din campania electorală sunt mimate, fiind precedate de negocieri intense din care fiecare are câte ceva de câştigat.
Totuşi, din când în când, scandalul şi gălăgia cuprind scena politică. Şi, de fiecare dată, nu din pricina luptei ideologice sau a zbaterilor vreunui politician de a reprezenta mai bine cetăţenii care l-au ales. Ţigănia se declanşează, de fiecare dată, ca urmare a luptei pentru obţinerea sau păstrarea unei funcţii publice.
Recent, ţigănia a cuprins USL-ul. Organizaţia PSD este cuprinsă de scandal, de gălăgie, de ameninţări , jignirea aliaţilor politici şi şantaje. Şi nu pentru că s-ar dori scoaterea buzoienilor din sărăcia tot mai mare în care se zbat, ci pentru că unul din membrii importanţi de partid este pe cale să piardă funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean Buzău.
Şi toată această tevatură se face pentru o funcţie în care ocupanţii de până acum ai acesteia s-au evidenţiat în anonimat public şi absenţă a proiectelor importante pentru buzoieni. Dar pentru o funcţie care asigură control politic asupra primarilor ce aşteaptă bani pentru proiectele lor şi, spun gurile rele, pentru foarte mulţi bani de buzunar.
Lucian SĂLCUŢAN este avocat şi director general OPINIA