Teatrul buzoian deschide stagiunea în Germania şi Austria

Teatrul „George Ciprian” deschide noua stagiune dincolo de graniţele ţării. Mai exact, primul spectacol al buzoienilor din stagiunea  2013 – 2014 va fi jucat în Germania şi Austria, în Stuttgart, Frankfurt pe Main, Munchen şi Viena.

Este vorba despre spectacolul „Părinţii teribili” de Jean Cocteau, traducerea: Sofia Dumitriu, cu: Magda Catone, Tomi Cristin, Diana Lupescu, Silviu Biriş, Raluca Jugănaru, un spectacol de Diana Lupescu.

Turneul se va desfăşura în perioada 19 – 27 septembrie 2013, şi este organizat în colaborare cu Institutul Cultural Român (ICR), Ministerul Afacerilor Externe – Departamentul Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni, Pygmalion Theater Wien.

„O legătură cu diaspora”

„Teatrulul Dramatic <Geor­ge Ciprian>, prin turneele sale, a reuşit să facă primii paşi pentru a-şi câştiga un public în Germania şi, în 2012, chiar în Canada. De aceea, vrem să satisfacem în continuare setea de cultură şi aşteptările acestor spectatori, care, de fiecare dată ne-au primit cu entuziasm şi ne-au aplaudat îndelung. Vom prezenta şi de această dată un spectacol valo­ros din repertoriul nostru în Germania, dar dorim să extindem aria de interes, prezentându-l şi la Viena (Austria). Mai mult decât atât, la astfel de evenimente participă şi etnici germani, semn că teatrul de bună calitate poate trece peste barierele de limbă. Pe lângă activitatea curentă, Teatrul Dramatic <George Ciprian> şi-a propus, pentru anul 2013, un program special de turnee în străinătate, program prin intermediul căruia să se poată menţine legătura cu românii din diaspora. Colaborând cu artişti de notorietate, aşteptaţi, cu multă emoţie, de către românii din diaspora, teatrul nostru încearcă să dea mai multă atenţie acelora care, dintr-un motiv sau altul, s-au rupt de România, riscând să-şi piardă rădăcinile”, a declarat directorul teatrului buzoian, Gina Chivulescu.

„Părinţii teribili” de Jean Cocteau este o poveste tulburătoare, despre viaţă şi moarte, despre legătura dintre părinţi şi copii (o relaţie la limita patologicului), într-un spectacol în care râsu’-plânsu’ e mereu prezent. Comicul şi ­tra­gicul sunt atât de bine întreţesute, încât hohotele­ ­publicului se transformă în fior de emoţie, aproape de lacrimă. Este povestea unui tată, care se simte singur acasă, între soţie cumnată şi fiu şi caută scăpare în braţele unei tinere deosebit de frumoasă. Este şi povestea unei mame, care îşi trădează soţul apropiindu-se periculos de mult de fiu şi pe care nu vrea să-l scape din mână. Este şi povestea fiului, care doreşte să fugă din braţele mamei la vârsta de 25 de ani, şi se refugiază în braţele unei tinere ­deosebit de frumoasă – întâmplător, iubita (neştiută) a tatălui.