„Şi băieţii plâng, câteodată…”. Klaus Iohannis l-a decorat, ieri, pe fostul mare tenisman Ilie Năstase, în ziua în care acesta a împlinit 70 de ani. În cadrul ceremoniei ce a avut loc la Palatul Cotroceni, Ilie a fost vizibil emoţionat şi a avut ochii în lacrimi. El a primit Steaua României, în grad de comandor.
„Este cea mai frumoasă zi din viaţa mea. Chiar dacă e la 70 de ani, e cea mai frumoasă. Distincţia merge la inimă, direct. M-am născut în ţara asta şi aici vreau să mor!“, a spus Ilie Năstase.
„Aţi fost născut să oferiţi tuturor iubitorilor de sport mai mult decât performanţă. Aţi fost un fenomen al naturii umane pe terenul de tenis. Fără dumneavoastră, tenisul nu ar fi ceea ce este astăzi. Veţi rămâne pentru totdeauna un reper pentru sportul românesc şi îmi doresc ca performanţele dumneavoastră să constitutie un imbold pentru tinerele generaţii de sportivi“, i-a spus Iohannis lui Nasty.
Tatăl său, Gheorghe, s-a născut la Râmnicu Sărat
Puţini ştiu însă că Ilie Năstase are origini la Buzău. Mai exact, tatăl său s-a născut în Râmnicu Sărat, iar mama sa, Elena, s-a născut la Chişinău. Ea şi sora ei au rămas orfane în timpul primului război mondial.
În 1925, tatăl lui Ilie, Gheorghe Năstase, mergea să lucreze ca paznic la Banca Naţională a României, sucursala de la Chişinau. În 1926, Gheorghe şi Elena se căsătoresc. Apare primul copil, Volodia, iar în 1930 se naşte Ana. În 1933 apare al treilea copil al familiei Năstase, Constantin. În 1934, Volodia se îmbolnăveşte de o boală fără leac pentru acele vremuri şi va muri. Cei doi soţi suferă foarte mult după dispariţia primului lor copil. Mai aduc pe lume două odrasle, pe Cornelia, în 1942 şi Georgeta în 1944. Cu ultimul copil de doar câteva săptămâni, familia Năstase se alătură valului de oameni care căutau să fuga din calea sovieticilor.
Ei aleg să se refugieze la Rm. Sărat, localitatea natală a tatălui, unde acesta va lucra ca şef de post. La foarte scurt timp, Moldova era ocupată de forţele de la Moscova şi va deveni parte a URSS. Părinţii lui Ilie Năstase plecaseră însă la timp.
În 1945, Gheorghe îşi ia familia la Bucureşti, unde găsise o slujbă, tot în cadrul Băncii Naţionale a României. Primeşte o repartiţie de casă în apropierea complexului sportiv BNR. În 1946, la 19 iulie, se naşte Ilie, mezinul familiei Năstase. Cum pe vremurile acelea copiii nu se răsfăţau cu jucării, îndeletnicirea principală a lui Ilie este să se joace pe terenurile de fotbal şi de tenis din apropierea casei în care locuia. Fratele său, Constantin, devenise un apreciat jucător de tenis, evoluând chiar în echipa de Cupa Davis a României.
Bătut de miliţie după Marele Jaf
Episodul care a bulversat România lui Gheorghiu Dej a însemnat un moment dramatic şi pentru familia celui care avea să devină marele tenismen Ilie Năstase, scrie gsp.ro. E o istorie aproape necunoscută din devenirea campionului de mai târziu.
Puştiul abia împlinise 13 ani, iar tatăl său s-a trezit în carcerele Securităţii, reţinut în cadrul anchetei din Marele Jaf (patru bărbaţi şi o femeie, mascaţi şi înarmaţi, atacă, în 1959, maşina Băncii Naţionale, din care fură 1.686.000 de lei – echivalentul a 250.000 de dolari şi dispar fără urmă). Gheorghe Năstase fusese în maşina prădată: era colector la Banca Naţională şi gestiona strângerea sacilor cu bani de la diferite sucursale. Sub regimul de teroare din închisoare, şoferul l-a denunţat drept presupus complice, spre a scăpa de chinuri. Însoţitorul transportului, Gheorghe Ciuplea, îşi amintea şi el peste ani de acele momente teribile: bătut la talpă în timp ce era legat şi ţinut cu capul în jos, iar torţionarii roind în jurul lui!
„Am scormonit şi în sobă“
Gheorghe Năstase a fost reţinut circa patru luni în arestul de la Miliţia Capitalei, unde şef era generalul Aurel Filip. Constantin, fratele lui Ilie Năstase, rememorează pentru gsp.ro: „După ce l-au ridicat pe tata, au venit şi au scormonit la noi în casă până şi în cenuşa de la sobă! Doar, doar or găsi ceva! Dar n-aveau ce! Tata le-a şi spus: «Măi, oameni, dacă eram implicat, nu luam eu banii pentru mine?! Îi dădeam la alţii?!»“.
Bătut de boxerii de la Dinamo
Amintirile sunt dure: „A luat bătăi crunte, dar tot a fost protejat un pic, fiindcă îl ştiau miliţienii. Fusese şef de post la Rm. Sărat. Dar ceilalţi, am aflat, urlau până nu mai aveau glas. Îi întorceau de pe o parte pe alta cu un cearcaf, că nici nu puteau să se mai mişte! Am înţeles că în anchetă au fost cooptaţi atunci şi boxeri de la Dinamo! Loveau fără să lase urme!“.
Nasty completează că s-a simţit îngrozitor în acele momente şi pentru că toată familia era filată de securişti: „Stăteau în colţul străzii şi urmăreau să vadă unde mergem, cu cine ne întâlnim. Dar ce puteam să facem noi, nişte copii?!“. Explică însă şi un amănunt care-i va salva până la urmă existenţa părintelui său: era deseori copil de mingi la meciurile pe care fratele lui le juca împotriva fostului ministru de Externe comunist, Gheorghe Maurer.
Salvat de Maurer
„Ăsta a fost un mare noroc pentru noi. Când l-au eliberat pe tata, nu voiau să-l mai angajeze la bancă, deşi n-avusese nicio implicare în jaf. Am reuşit însă să merg cu el la Maurer, i-a explicat exact ce s-a întîmplat şi cum a căzut la mijloc. La 9 dimineaţa am plecat de la biroul lui, iar la 11 l-au repus pe tata în drepturi la bancă, aşa cum era normal să se întîmple!“, a declarant fratele lui Nasty.
Gheorghe Năstase a mai trăit apoi până la începutul anilor 80, când s-a stins la vârsta de 77 de ani. „Mă gîndesc că ar fi trebuit să dau în judecată statul român după Revoluţie, dar acum e prea târziu“, e finalul spus de Ilie Năstase al unei poveşti care a ruinat sufletul unui mare campion.