Nu este nevoie de cine știe ce analiști economici sau politici pentru a ne convinge că țara încă se prăbușește, noul președinte, Klaus Iohannis, neputând face mai nimic atât timp cât foarte mulți dintre parlamentarii români par a fi înrolați într-un fel de ,,Legiune străină”, de mercenari care luptă împotriva propriului popor.
Cu un fost ministru al Finanțelor dovedit a fi un hoț ordinar, și un înlocuitor al său de doi bani, cu un prim-ministru plagiator de duzină și cu mulți magistrați amanți ai corupției în stil destrăbălat, aproape că nu există ieșire din această fundătură istorică.
Din toată strânsura politică actuală, președintele Senatului, Călin Costantin Anton Popescu-Tăriceanu, cel puțin pentru mine, este cea mai mare dezamăgire politică de după ,,marea privatizare a realității” din Decembrie 1989. De la o viață concretă și cenușie, îmbâcsită zilnic de idioțenia activiștilor comuniști, am ajuns, astăzi, să trăim în plină realitate ,,science fiction”, o realitate în care acest Tăriceanu pare teleportat cu umbrela de soare direct din nava Enterprise a căpitanului Picard. Felul în care se umflă în gușă și-n pene, luând cu aroganță apărarea parlamentarilor penali, produce greață până și celui mai indiferent cetățean.
Dacă Opoziția ar vrea cu adevărat să preia puterea, ar putea să o facă prin simpla debarcare legală a lui Tăriceanu din fruntea Senatului, situație în care, imediat, de bună voie și nesilit de maică-sa, Victor Ponta și-ar da, în sfârșit, demisia. Mai ales că el are experiența celui obișnuit cu coada între picioare.