Să trecem rapid peste mica harţă din sânul Partidului Social Democrat provocată de iniţiativa deputatului „verde” cu nuanţe roşii Remus Cernea, de a promova o iniţiativă parlamentară care prevede sistarea finanţării din bani publici a cultelor religioase, inclusiv a Bisericii Ortodoxe Române. Rămânem doar la stadiul de a consemna, şi noi, declaraţia baronului constănţean Radu Mazăre, care i-a recomandat şefului său de partid, Victor Ponta, să se spele pe cap cu „tâmpitul” de ecologist, care s-ar putea alege şi cu picioarele rupte dacă va păşi pe pământ dobrogean înainte de a-şi cere scuze public bisericii.
Trecem, la fel de repede, şi peste şmecheria declaraţiei purtătorului de cuvânt al Patriarhiei, care, după ce taxează iniţiativa deputatului Remus Cernea drept irealistă, ameninţă, pur şi simplu, cu o iminentă criză Biserică-Stat, care ar putea fi generată de pretenţiile primeia la restituirea integrală a averilor mănăstireşti secularizate, bineînţeles în condiţiile în care un asemenea act normativ ar intra în vigoare.
|n mare, iniţiativa parlamentarului „verde” este una de bun simţ şi se bazează pe o pretenţie absolut logică a oricărui contribuabil conştient, aceea ca statul să nu dea destinaţii nelalocul lor banilor pe care îi pretinde şi îi încasează de la cetăţeni. Mai precis, este absurd ca, de exemplu, un creştin greco-catolic să vadă cum banii săi din impozite şi taxe se duc spre biserica ortodoxă din satul său, biserică despre care toată lumea ştie că a fost lăcaş al uniţilor cu Roma, luat cu japca în timpul regimului comunist şi predat ortodocşilor.
Tocmai pentru evitarea acestei situaţii, Remus Cernea apelează la modelul german al finanţării cultelor, care se bazează pe direcţionarea de către contribuabil unei sume din impozitul datorat statului către cultul căruia îi aparţine. Şi, în România, această posibilitate legală există. Iar cei care, pur şi simplu, nu vor să finanţeze un cult, nu o fac, preferând, poate, să-şi trimită banii către Sănătate sau către |nvăţământ.
Bineînţeles, iniţiativa lui Remus Cernea va rămâne în stadiul în care este în momentul de faţă. Ce mă surprinde pe mine, acum, este supărarea celor care l-au adoptat toamna trecută în preajma alegerilor parlamentare şi i-au înlesnit accesul către un fotoliu de deputat. Şi spun aceasta făcând apel la memoria dumneavoastră, pentru a ne aminti împreună cu ce ocazie a apărut, pentru prima oară, numele acestui om în spaţiul public. Ei bine, Remus Cernea se afla, alături de profesorul buzoian Emil Moise, în conducerea Asociaţiei Solidaritatea pentru Libertatea de Conştiinţă, în momentu în care aceasta a promovat acţiunile de interzicere a afişării icoanelor în sălile de clasă din şcolile publice. |n aceste condiţii, mă întreb la ce se aşteptau Ponta, Mazăre şi restul ciracilor social-democraţi din partea lui? Cumva ca, odată ajuns deputat, ecologistul Cernea să devină şi vreun activist religios?
Cred că după experienţa liberală a adopţiei pe bani a lui Gigi Becali, orice politician care a făcut asemenea compromisuri ar fi obligat să tacă din gură, nu să se minuneze şi apoi să se dezică public de ghiduşiile pe care le săvârşesc propriii lor protejaţi. Numai că noi ne facem că nu ştim că totul este de ochii lumii.