Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER), în parteneriat cu Fundaţia Konrad Adenauer (KAS), anunţă deschiderea aplicaţiilor pentru cea de-a X-a ediţie a „Universităţii de Vară Râmnicu Sărat – Închisoarea tăcerii”, o experienţă în comunism, care va avea loc în perioada 21-28 august 2016, arată un anunţ postat pe site-ul instituţiei.
Universitatea de Vară Râmnicu Sărat este prima de acest fel din România destinată studierii sistemului represiv comunist. Programul îşi propune să analizeze modalităţile de rememorare sub raport istoric şi biografic a perioadei 1945-1989, invitându-şi participanţii să reflecteze asupra diverselor aspecte ideologice, sociale şi politice.
Condiţii de participare
Sunt invitaţi să se înscrie studenţii cu vârste cuprinse între 19 şi 27 de ani din ciclurile licenţial, masteral sau doctoral de la facultăţile de istorie, filosofie, ştiinţe politice, sociologie, jurnalism, litere, drept, teologie din Universităţile din România şi Republica Moldova.
Cei interesaţi vor completa şi trimite formularul de înscriere pe adresa IICCMER, str. Alecu Russo, nr. 13-19, et. 5, ap. 11, Sector 2, Bucureşti sau la adresa de e-mail [email protected] până pe 10 iulie 2016. Aplicaţiile vor fi evaluate de un juriu format din experţi ai IICCMER şi vor fi selectaţi 18 participanţi. Sunt excluse contestaţiile. Candidaţii admişi vor fi contactaţi ulterior pentru informaţii suplimentare. Costurile de cazare, masă şi transport sunt acoperite de organizatori.
Construcţia penitenciarului a început în 1899, abordând un stil neoclasic şi neogotic, realizat după modele britanice şi franceze, şi a funcţionat sub denumirea de Arestul Preventiv. Construcţiile şi amenajările ce pot fi văzute şi astăzi datează din perioada interbelică, doar sârma ghimpată fiind înlocuită de comunişti, între 1948-1949, cu zid.
Aici au fost întemniţaţi cei 1.200 de ţărani după reprimarea Răscoalei din 1907, iar în 1938 au fost încarceraţi capi ai mişcării legionare, în frunte cu Corneliu Zelea Codreanu. După anul 1945, în cele 32 de celule ale închisorii au fost aduşi miniştri din perioada guvernului Antonescu, fruntaşi PNŢ, generali ai armatei române, intelectuali de marcă. De asemenea, aici au fost izolaţi Vasile Luca, Titel Petrescu şi Lucreţiu Pătrăşcanu, pentru ca în 1957 să fie transferaţi aici, de la Sighet, Corneliu Coposu, Ilie Lazăr şi Ion Diaconescu. Tot în închisoarea de la Râmnicu-Sărat şi-a aflat sfârşitul, în 1963, şi Ion Mihalache, unul dintre conducătorii Partidului Ţărănesc, al Partidului Naţional Ţărănesc şi ministru, în mai multe rânduri. Cei care ajungeau aici erau consideraţi „duşmani de clasă”, „bandiţi” şi „contrarevoluţionari”. Directorul închisorii din Râmnicu Sărat a fost informat, printr-o adresă oficială, că pentru aceşti „instigatori, complotişti, sabotori, duşmani de totdeauna ai clasei proletare pe care au exploatat-o şi maltratat-o până la sânge, şi care au astăzi un regim de favoare”, trebuie să se introducă un regim special astfel încât să nu mai poată părăsi „celulele, camerele şi curţile, decât la ordin” şi numai pentru a beneficia de asistenţă medicală sau pentru a fi deferiţi instanţelor judecătoreşti. La finalul acestei adrese se preciza faptul că nu trebuie să se mai permită pe viitor „nicio îngăduinţă, niciun fel de slăbiciune omenească pentru aceşti infractori, care la timpul lor, nu au făcut decât să împrăştie suferinţă în sânul poporului muncitor”.
Închisoarea de tristă amintire de la Râmnicu Sărat a fost considerată cea mai dură dintre închisori, aici murind peste 90% dintre deţinutii politici. Condiţiile erau strigătoare la cer: mâncarea nu depăşea 5-600 de calorii pe zi (supă de orz fiert, fără nicun adaos, ceea ce provoca inaniţie şi avitaminoze). Aceasta li se dădea încarceraţilor de două ori/zi, fără pâine, care era înlocuită cu o turtă făcută din seminţe de mătură, opărite şi coapte în cuptor. Cazul lui Corneliu Coposu este o dovadă a tratamentului de aici: când a fost arestat avea 114 kg, pentru ca la ieşirea din închisoare să rămână cu doar 51 kg.