Medicii români, pe care sistemul nu-i plăteşte şi societatea nu-i preţuieşte – ce-i drept unii dintre ei nici nu fac vreun efort pentru a schimba ceva[…]
Medicii români, pe care sistemul nu-i plăteşte şi societatea nu-i preţuieşte – ce-i drept unii dintre ei nici nu fac vreun efort pentru a schimba ceva -, au ajuns dintre cei mai apreciaţi în spitalele din ţările UE. Citeam în urmă cu câteva zile, în presa franceză, că unul din cinci medici belgieni este străin, iar românii, tunisienii, libanezii sau portughezii domină şi chiar continuă să „populeze” clinicile şi cabinetele din această ţară.
Nu-i vorbă, că nici în Franţa, Anglia, Italia sau Germania nu avem puţini profesionişti în medicină, iar dacă vorbim şi despre asistenţii medicali care merg cu sutele, anual, să lucreze într-una dintre aceste ţări, avem o imagine înfiorătoare a felului în care vor putea arăta peste câţiva ani spitalele româneşti.
Penuria de medici pare să fi împins Belgia şi celelalte state europene, mai mult ca oricând, spre recrutări din alte ţări, dar asta poate fi considerată o adevărată afacere, chiar dacă nu neapărat şi o soluţie. Importurile de „halate albe” (medici, asistenţi şi infirmiere) au devenit o afacere. Mai mult de 10 firme şi agenţii specializate ocupă piaţa, luând „crema” din sistemul sanitar românesc. În câţiva ani, sute de infirmiere şi medici au fost recrutaţi, prin aceşti intermediari, în spitale şi aziluri, ultima serie plecând chiar luna acesta în Flandra Orientală, la Gent.
Conform unui studiu publicat recent, în Belgia lucrează 8.000 de medici şi 9.200 de infimiere din alte ţări, iar 18 la sută dintre medicii din spitalele belgiene sunt străini.
Numeroase spitale şi aziluri văd, în aducerea de îngrijitori străini soluţia la penuria de astfel de specialişti cu care se confruntă, dar şi un câştig, dacă se ţine cont de faptul că aceşti specialişti au fost pregătiţi în statele din care provin, iar ei profită de abilităţile lor, de multe ori pe nici jumătate din salariile pe care le-ar oferi compatrioţilor, venituri care însă sunt de zeci de ori mai mari decât în România, de exemplu. În practică există şi dificultăţi, mai ales privind barierele de limbă, diferenţele culturale şi chestiunile etice. Belgia a găsit însă o rezolvare prin pregătirea în ţara natală, a celor recrutaţi, înainte de angajare, astfel că a recrutat din 2007 până anul acesta, 550 de medici români, în timp ce noi am închis 50 de spitale, iar în cele rămase, murim cu zile din cauza lipsurilor de tot felul.