Duminică, 23 martie, buzoianul va juca alături de colegii săi de la Teatru Roșu într-o comedie de senzație
Pe scenă. Acolo și-a dorit să fie toată viața tânărul de 25 de ani, jumătatea artistică a familiei Șaguna. Piesa de teatru în care va juca
în acest weekend se intitulează „Iubirea e un lucru foarte mare“, iar buzoianul va interpreta alături de Daniel Hara și Adina Stoica, în regia lui Marius Gîlea.
„Este o comedie spumoasă, în care doi tineri se întâlnesc în gara de la Medgidia și, cu viteza luminii, își pun la cale viitorul. Dacă nu crezi că iubirea e un lucru foarte mare, te așteptăm la o oră și 15 min de umor de bună calitate, marca Ion Băieșu. Garantez că acest spectacol te va face să uiți de problemele cotidiene. Până la urmă, câți oameni pot plănui o viață întreagă împreună, imediat după ce au servit <un mic>, doi mici, un țap, doi țapi de bere și câteva detalii despre ei înșiși? Doar Tanța și Costel, atât de familiari publicului la prima vedere, dar totuși atât de speciali”, promite Sorin Șaguna.
Spectacolul se va juca pentru a treia oară în clubul din Capitală, cu aceiași distribuție din care a făcut parte de la început și Sorin Șaguna.
La 25 de ani are credința că tripleză adevarul și mimează generozitatea
Când nu joacă, filosofează. Buzoianul Șaguna și-a expus zilele trecute câteva dintre gândurile sale, ocazia fiind împlinirea unei frumoase vârste: 25 de ani. Trăiți pentru teatru, pentru scenă, pentru public, întrucât toate studiile lui din liceu și facultate s-au dedicat acestui domeniu. Și totuși, pe cât de cameleonic este Sorin în viața de zi cu zi, parcă uneori devine prea trist pentru cât de tânăr este.
„De curând am împlinit vârsta de 25 de ani, un set nou de întrebări mi-au năvălit capul. E ok! Curgerea ajută la flux si ritm. Și totuși, recurg la clasica întrebare: de ce suferință? Oameni cu suflete aproape stinse, și multe spații unde se celebrează tristețea? Am auzit că suferința este un mod de-a înțelege, dar până la un punct. Mai știu că cei chemați întru suferință știu asta autentic, nu și-o afișează ca simbol și sacrificiu. Câți dintre noi, atunci când se roagă sau se conectează la Doamne-Doamne, sau la ce crede fiecare, își alege un grup de oameni, un spital, sau orice loc unde este durere, iar pentru acel loc trimite gânduri și raze de vindecare. Noi, cei mulți și puternici, uităm că atunci când deschidem ochii dimineața, vedem lumina și sufletul ce ne susține, dar orbul?… Eu sunt mic , Tu fă-mă mare… și uite-ne făcuți mari, ce facem cu acest făcut?
Huiduim, triplăm adevărul, mimăm generozitatea și afișăm afișe ale egoului nostru. Aceste rânduri nu vor a îndurera pe nimeni, dar știu că atunci când se face dimineață, oamenii mari și mici se trezesc (…)Eu, azi, când scriu, am 25 de ani și creier de un an, dar mă revolt și nu înțeleg de ce nu liniștea, și doar agitația și mame înjurate în trafic, iar apoi la TV scandaluri și mariaje eșuate după o lună… nene, mă apuca congestia salivară. Sincer, până unde trucăm? La circ nimic nu e trucat când ești deasupra solului cu mult (…) Cine sunt eu?
Apropo, când mergeți la magazin, nu uitați de un pate și o pâine pentru cei care prin suferința lor oglindesc cât de bogați suntem…”, a încheiat Sorin Șaguna.