Sunt foarte mulți buzoieni care au performat pe alte meleaguri, de multe ori la sute de kilometri, exceptându-i pe cei care au ajuns în Capitală sau cei care au rămas în vatra județului. Zestrea Buzăului s-a îmbogățit și în urma unor „transferuri“ de mare valoare, cu oameni de cultură proveniți din alte județe. Un nume care s-a realizat, atât profesional cât și literar, în alt județ este scriitoarea Ștefania Oproescu, ce care din anul 1982 are reședința în Focșani.
Acesta este pseudonimul literar al Dorinei Ștefania Cristea, născută la data de 1 ianuarie 1949 în Pătârlagele, localitate ce a dat, printre altele, culturii române o mare actriță: Coca Andronescu. A urmat cursurile primare, gimnaziale și liceale în Pătârlagele, pentru ca studiile superioare să le parcurgă la Institutul de Medicină și Farmacie Iași, promoția 1972. Din anul 1972 până în anul 1983 a lucrat în Buzău ca medic de medicină generală, iar din anul 1983 lucrează în Focșani ca medic expert în expertiză medicală și recuperarea capacității de muncă. Ca medic a moștenit pasiunea tatălui care a fost asistent medical în Pătârlagele.
Apropierea de literatură nu a fost deloc întâmplătoare. Așa cum știm cu toții din experiențele vieții un profesor i-a marcat, pe undeva, destinul literar. A debutat în anul 1990, în „Porto Franco“, cu poezie, sub îndrumarea lui Ion Chiric. Din anul 1993 publică eseuri, proză scurtă și poezii în „Jurnalul de Vrancea“, „Gazeta vrânceană“, „Salonul literar“ și „Oglinda literară“. Odată cu declanșarea lansării pe orbită, traseul literar și-a urmat cursul firesc. În anul 1996 debutează editorial cu volumul de versuri „Naștere perpetuă“. De la debut și până în prezent a publicat mai multe volume de versuri, proză și eseuri. Despre creația sa literară s-au exprimat mulți literați de valoare: Magda Ursache, Emilian Marcu, Liviu Grăsoiu, Gheorghe Istrate, Constantin Miu, Adrian Dinu Rachieru, Marin Ifrim, Victor Sterom ș.a. Din anul 2005 este membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Bacău.
O bună parte din activitatea sa literară a ultimilor ani se contopește cu cea a revistei „Oglinda literară“ unde, pe parcursul a mai multor ani, a scris lunar editorialul și a dat viață unei idei frumoase alături de redactorul-șef, scriitorul Gheorghe Andrei Neagu. Dacă ar fi să-i facem un mic portret, în culorile curcubeului, nu am putea alege mai potrivit decât ceea ce a scris Valeria Manta Tăicuțu: „Ștefania Oproescu se ferește de butaforia contemporană și, fără a fi demodată, aduce o notă elegiacă ce surprinde cu atât mai mult cu cât impresia generală pe care o creează poemele ei este aceea de intelectualizare“. Din volumul „Delir în curcubeu și alte poezii“, apărut în anul 2009, am selectat, pentru dumneavoastră, un grupaj în ROGVAIV.
Roșu
Am văzut
când asfințitul a devenit
mai roșu
decât sângele meu,
când rubinul a supt asfințitul
ca mielul prima gură de lapte,
am văzut cerul hrănind pământul,
am văzut cine sunt,
cine nu mai sunt
și învelită în roșul pleoapelor închise
îmi odihnesc plecarea.
Oranj
Totul ar fi simplu
dacă aș putea să tai vara în două
ca pe un fruct,
în paharul răsăritului
să storc jumătatea lui roșie,
jumătatea galbenă în paharul asfințitului,
să le amestec în tăria transparentă
a miezului de zi
licoarea oranj s-o sorb
printr-un pai de grâu
secerat proaspăt.
Atunci, sigur m-aș preface în vară
și nu mi-ar mai fi teamă
că durează atât de puțin
mirajul curcubeului.
Galben
Întomnare între afară și mine,
solzi galbeni de frunze
unduiesc în fereastră,
sirene răscolind delirantul miraj
al clipei zemoase
zvântată de arșița cărnii.
Dansul lor ademenitor
pornit din minciuna cântecului
în care se ascunde iernaticul „după“,
solzi galbeni de frunze
prin a căror transparență
ochii caută flămânzi
nopți prelingându-se
în ruguri aromate de lună.
Verde
Merg printre plante verzi din plastic,
arbuști în ghivece din plastic,
pline cu pământ din plastic,
flori, fructe asemenea alcătuiesc
grădini fără miros, fără gust,
în care natural e doar praful.
Închid ochii preț de-o secundă,
Văd oameni de plastic surprinși
în mișcare, ca de-un îngheț,
animale de plastic,
păsări de plastic,
în aceeași secundă îmi imaginez
cum Dumnezeu privindu-și creația
se minunează găsind-o atât de cuminte.
Albastru
Pescarul visa noaptea albastru
se trezea dimineața flămând,
pleca la pescuit, prindea pești
cu solzi albaștri,
femeia îi punea pe jar
dădea mai întâi copiilor să mănânce,
mâncau ei, restul îl dădea vecinilor,
el se trezea dimineața
lua undița în mâna stângă
cu dreapta se închina la cer
se închina la apă,
între două răsfrângeri de albastru
pescarul învăța pas cu pas
prima lecție a cuvântului
mâine
pe care îl punea ca momeală
în cârligul începătorului.
Pescarul visa noaptea albastru,
trezirea lui era curată
ca dimineața dintâi
cuprinsă între două răsfrângeri
de senin.
Pescarul învăța pas cu pas
prima lecție a cuvântului mâine.
Indigo
Nemărginiri de ape
cuprinse brusc de amocul înălțării
la ceruri, pe drumul indigoului
despicat de toiagul fulgerului.
În pântecul norilor borțoși
împreunări demonice
între catarge dănțuind isteric
și buze de spumă fremătând pofticioase,
dans nupțial al morții,
respirația ei grea
într-un necontenit preludiu.
Violet
Pe violet ar trebui scris
FRAGIL
înăuntru sunt farduri
ale anotimpurilor încercănate.
Ele trebuie folosite cu grijă,
ușor, pe îndelete, ca și cum
umbli cu petale veștede
altfel, se sparg irizând liniștea.
În violet pulsează singurătatea,
de la violet mai departe nu știm
Mare Tăcere. Și-atât.