Şlefuitorii de cuvinte / Medalion literar – Iuliana Paloda Popescu

S-a născut pe meleaguri teleormănene la 30 octombrie 1960, în satul Târnava, comuna Botoroaga. Am putea să o considerăm buzoiancă, dat fiind faptul că este soţia cunoscutului scriitor Florentin Popescu. Este licenţiată a Universităţii de Arte Bucureşti, Facultatea de Pictură (2000). În anul 2009 a obţinut titlul de Doctor în Istorie la Universitatea „Valahia” din Târgovişte cu teza „Istoricul constituirii colecţiei de icoane a Muzeului Naţional al Satului <Dimitrie Gusti>, Bucureşti. Metodologia conservării şi restaurării icoanelor pe lemn şi sticlă”.

În prezent este cercetător ştiinţific la Muzeul Naţional al Satului, expert atestat în: conservarea şi restaurarea bunurilor cultural-artistice-icoane pe lemn şi pe sticlă. Primele poezii le-a publicat în reviste şcolare şi în antologia ”Săgetătorul ’78” (1978). Consideră că ade­văratul debut s-a produs în anul 1983, în revista „Luceafărul”, având garanţia poetului Cezar Ivănescu. Debutul editorial s-a consemnat în anul 1992 cu volumul de poezii „Urme pe zăpadă”. De atunci a mai publicat următoarele volume, toate de versuri: „Dincolo de măceşii roşii” (2006), „Cu privighetoare pe umăr” (2010), „101 poeme” (2011), „Lumină pentru Manuel” (2012), „Cu privighetoarea pe umăr” (antologie de autor, 2012) şi „Semnul îngerului” (2015). Este o prezenţă constantă în revistele literare din ţară şi străinătate, precum „Luceafărul”, „Bucureştiul Literar şi Artistic”, „Litere, Caligraf”, „Sud”, „Ex Ponto”, „Oglinda literară”, „Pro Saeculum”, „Porto Franco”, „Zemra Shqiptare”, „Destine literare” (Canada), „Lumina lină/ Gracious Light” (New York), „Lumina” (Serbia).

Ca urmare a activităţii sale literare a fost distinsă cu numeroase premii. Încununarea supremă a creaţiei sale a fost primirea în Uniunea Scriitorilor din România în anul 2012. Este, de asemenea, membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România (2001) şi al Societăţii Scriitorilor Târgovişteni (2006). Nenumăraţi scriitori s-au aplecat asupra creaţiei sale. Cezar Ivănescu scria: „dintre poetele prezente în cenaclul nostru (n.m. Numele Poetului), Daniela Firănescu, Florentina Vişan, Iuliana Paloda reprezintă o anumită linie solară, vitală, scriind poeme verslibriste, iluminate printr-o mare rigoare şi austeritate stilistică, versuri cu accent aforistic, ceea ce în final conferă poemelor magistralitate”.

Eu personal am constatat că majoritatea poeziilor sale sunt cu tematică biblică, adevărate icoane, ceea ce face şi mai puternică legătura Iulianei Paloda-Popescu cu literatura şi arta plastică. Poeziile prezentate cred că justifică pe deplin această afirmaţie.