Este un scriitor ialomiţean ce s-a născut la data de 1 iulie 1955 în comuna Ion Roată din apropierea municipiului Urziceni. Este licenţiat în istorie şi activează în cadrul Consiliului Judeţean ca funcţionar public. A debutat în ziarul „Steagul roşu” din Bucureşti în anul 1972, iar editorial în volumul colectiv de versuri „Cântece şi semne” al membrilor cenaclului „Dor fără saţiu”, Urziceni, 1982. În anul 1998 îi apare primul volum de autor, „Hyperouranios topos”, versuri. De atunci a mai publicat încă 15 volume de versuri, monografii, proză şi eseuri. Gheorghe Dobre se identifică din anul 2003 cu revista „Helis” din Slobozia, el fiind membru fondator şi preşedintele Asociaţiei Culturale „Helis”, redactor-şef al revistei şi al editurii cu acelaşi nume. Are colaborări frecvente la reviste literare precum Luceafărul, Tomis, Ateneu, Sinteze, Poezia, Ex Ponto, Sud, Pro-saeculum, Literatorul, Oglinda literară, Fereastra, Agero (Germania), Branuvania şi Rast (ambele din Macedonia). Despre cărţile sale au scris mai mulţi scriitori, inclusiv buzoieni. Dintre aceştia îi amintesc pe Aureliu Goci, Florentin Popescu, Ion Roşioru, Dan Simionescu, Titi Damian, Tudor Cicu, Nicolae Motoc, Mircea Dinutz, Şerban Codrin ş.a. Gheorghe Dobre a fost laureatul ediţiei 2016 a Festivalului Internaţional de Poezie „Întâlnirile Literare de la Struga”. La aceeaşi ediţie, şi revista „Helis” a primit premiul special „Pentru promovarea schimburilor culturale în Balcani”. În anul 2016, Filiala Dobrogea a Uniunii Scriitorilor, al cărui membru este, i-a oferit Premiul Ex Ponto pentru promovarea literaturii în Dobrogea prin intermediul revistei Helis şi prin colaborarea cu scriitorii macedoneni. Grupajul de versuri pe care vi-l propun face parte din antologia de versuri „Exerciţii de libertate” ce a apărut la Editura Helis în anul 2005.
straturi
straturi peste straturi
subţiri
şi mai subţiri
curbându-se încet
folii de unt din ce în ce mai slab
din care n-o să poată creşte
două fire de grâu
gândurile tale
istoriei asemenea
eunuci în seraiul fără rege
serial în culori spălăcite
macină încet pământul
rotunjindu-l
nivelându-l
legiuni de ocnaşi
cultivaţi cu biciul
în spiritul sferei
în spiritul dezechilibrului perfecţiunii
plângând la marginea materiei
cu lacrimi de oţel
ca un blindaj al pătimirii
sclipind în gura câinilor
care vom fi
remember
rănită de paşii tăi
strada agonizează,
câine murind la picioarele stăpânului.
sângele încă fierbinte
şi roşu de amintiri
tresare rar
întinzând parcă mâinile
spre o ireală imagine,
imaginea ta
rănindu-mă
ars magnetica
iubire prescurtată
prea-scurtată
părăsită în staţii
sufocantă singurătate
discursul ploii
şi fiinţa de ceaţă
de la capătul mâinilor
ca nişte margini de drum
(hotelul amintirilor e plin
stafii joviale beau marinăreşte
afaceri importante mârâie dulce
în genţile diplomat)
trotuarul rulant se opreşte
ascultând discursul ploii
cobor şi ştiu: nu poţi pleca
mai departe de această lume
alchimie
cuptor în care zace pâinea
orgoliului meu
un punct prea cald în univers
sălbaticii îngrămădesc stejari
sub el
arsă
iubirea mea
omoară împăraţi şi slugi
de-a valma
autobiografie
să ţi se dea în cărţi
şi ele să nu-ţi spună nimic,
de parcă n-ai exista.
de fapt,
ca şi cum te-ai uita în oglindă
şi-ai vedea acolo
o furtună gonind în deşert…
somn
din zăpadă
se vede cel mai clar
fuga stelelor
altfel
e bine pe pământ
toată lumea îndrăgeşte
inconştientă
un amărât de punct
doar câte-un ochi mai tulbure
vede orizontul
ca pe-o iubită despletită
fugind spre el
deasupra noastră
bucuroase şi libere
stelele se-mbujorează
indiferente
lumina din
fântână
o mână se prefiră-n aer
din rană
sângele
pictor nebun
pictează-n ţărână
mâna e scrum
bate vântul
purtător de polen
chiciura galbenă
fecundează
din ochii pictorului ies copii
ţinându-se de mână
în turnul palatului
steaua de pază
păleşte
şi cade-n fântână
versuri frumoase
ce plăcută-i oboseala
fotografiilor
arse pe margini
versuri frumoase,
nescrise
după această carte
mă voi întoarce să-mi caut
tăcerile