Inaugurăm astăzi o rubrică de literatură prin care dorim să oferim cititorilor ziarului „Opinia“ cât mai multe informații despre scriitorii buzoieni, cu predilecție, dar și despre unii dintre cei mai apropiați spațiului buzoian. De asemenea, ne dorim ca aici să fie prezenți tineri care bat la porțile afirmării, dar și clasicii literaturii române, totul fiind făcut din dorința fermă de a vă invita la lectură pentru a (re)descoperi frumusețile scoase la iveală de truditorii peniței.
Scriitorul zilei este buzoianul Dumitru Pană. Acesta s-a născut la data de 15 mai 1960 în comuna Chiojdu, drept pentru care îi urăm un sincer La mulți ani! A absolvit, în anul 1984, Facultatea de Filozofie a Universității din Iași. Pe timpul studiilor universitare a fost redactor la revistele studențești „Dialog“ și „Opinia“ studențească, frecventând cenaclul Junimea de la Casa Pogor. A debutat cu poezie în revista „Convorbiri literare“. Este o prezență discretă în revistele literare. A publicat până acum următoarele volume, toate de poezie: Dialectica Frustra /Ed. Calende, Pitești, 1999); Ilion (Ed. Ex Ponto, Constanța, 2001); Cerul în ecou (Ed. Timpul, Iași, 2003); Luna în plină zi (Ed. Omega, Buzău, 2007); Măsluitorii de cuburi (Ed. Tipo Moldova, Iași, 2012) și Lakonika (Ed. Conta, Piatra Neamț, 2015). Este membru al Uniunii Scriitorilor. Despre cărțile sale s-au exprimat nume de referință ale literaturii române, precum Daniel Dimitriu, Adrian Alui Gheorghe, Marian Dopcea, Dan Bogdan Hanu, Ana Dobre, Valeria Manta Tăicuțu, Florentin Popescu, George Vulturescu, Dumitru Ion Dincă, Marin Ifrim, Vlad Sorianu ș.a.
Creația lui Dumitru Pană este una marcată de naturalețe și simplitate, așa cum remarca Nicolae Oprea, pe de o parte. Pe de altă parte, putem afirma că poezia lui D. Pană este deosebit de profundă. Poetul este de multe ori laconic, așa încât poemele sale par mici pete albe pe întinsul albastru al mării în care se oglindește Olimpul. Unele dintre ele pot fi catalogate în categoria aforismelor, iar altele conțin definiții extrem de interesante. De aceea vă invit să vă convingeți singuri că în persoana lui Dumitru Pană avem un șlefuitor de cuvinte.
La echinocțiul de toamnă
duminică după-amiaza la echinocțiul de toamnă
printre case vechi părăsite în satul de sub munte.
ulițe-n pantă în curbe misterioase
la început urci. cruci la răscruci.
din când în când Bună ziua!
mai rar Ce mai faci? din loc în loc
câte un câine părăsit. unii s-au întors
înfometați la capătul lanțului și încă așteaptă.
ceva nevăzut plutește pe deasupra caselor
vechi: duhul vechi al surpării
duhul nou al uitării. cobori
cu senzația că dincolo de toate mai lipsește ceva
deși e prea mult.
duminică după-amiaza la echinocțiul de toamnă
printre case vechi părăsite.
Coincidentia propositorum
apa care dă viață apa care dă moarte
apa care usucă.
marii învinși
micii învingători.
marile minuni cu o singură față
micile minuni cu o mie de fețe.
ce cântă corul plânge cel singur
ce cântă cel singur plânge corul.
când plânsul spune aproape totul și râsul aproape nimic
când râsul spune aproape totul și plânsul aproape nimic.
și-a apărat minciuna cu multe adevăruri
și adevărul cu și mai multe minciuni.
am iubit femeile cu carnea ușoară
dar am iubit femeile cu carnea grea.
te îmbraci ca un trup muritor
te dezbraci ca un trup nemuritor.
fericirea e să mă satur de tine
fericirea e să nu mă satur de tine.
deznădejdea mă încearcă în fiece zi
cu o mică nădejde.
scriu ca și cum aș uita
scriu ca și cum mi-aș aduce aminte.
mai bătrân cu fiecare carte
mai tânăr ci fiecare vers.
Ars
ce-aș mai putea înțelege din noaptea asta –
se termină fără să-ți fi
scris vreun rând.
reaprind focul în vatră la miezul nopții.
rămân cu arsura din Borges:
„și măștile își pun chipuri“.
Acasă
copil
nu știam care e casa mea –
cea din care am plecat la cinci ani
și m-am întors la treizeci –
cea din care mi-a fost luată sora –
casa bunicilor
casa celorlalți bunici – și
cu atâtea case ale copilăriei
nu știam unde e la mine acasă
nu știam unde să-mi chem pe la mine prietenii.
alter
nu mai sunt cel care a plecat.
sunt altul
pentru că m-am întors cu o floare.