În prezent, Buzăul are, categoric, cel puțin doi poeți de nivel național: Dumitru Ion Dincă și Dumitru Pană. Mă refer doar la municipiul Buzău, altfel, fără ezitare, pe această listă ultrascurtă ar trebui adăugat și numele lui Nicolae Gâlmeanu din Cislău.
Având în vedere că Buzăul nu e nici măcar un oraș semi-universitar, înseamnă că proporționalitatea literară este egală cu posibilitățile reale ale târgului nostru. Mi se pare firesc. Ce e curios, Dumitru Ion Dincă scrie o poezie inspirată din marea istorie literară shakespeareană (v. „Hamlet“), iar Dumitru Pană este preocupat de aceleași aspecte ale trecutului, energiile sale venind dinspre fabuloasa Grecie (Elada, cu Ilion-Troia cu tot).
Despre cea mai recentă carte a lui Dumitru Pană, am scris. Acum am în față bioenergeticul volum „Prințul captiv“, cu subtitlul „epistole de la Elsinore“, poate cea mai bună carte de versuri semnată până acum de Dumitru Ion Dincă. Un volum care te duce automat cu gândul la „Sonetele închipuite“ ale lui Vasile Voiculescu. Drumul e bun, e pavat cu repere durabile.
Dumitru Ion Dincă știe acest lucru și profită din plin de acumulările sale culturale, el fiind, de fapt, cel mai vechi membru buzoian al Uniunii Scriitorilor din România, destul de respectat de majoritatea colegilor de breaslă. Poemele dedicate personajului shakespearean sunt adevărate bijuterii lirice, au plasmă, sunt niște holograme culturale cu o densitate aproape palpabilă. Aici intervine știința poetului, (p)artizanatul spectacular, focul de artificii: „Prințul captiv într-o veșnicie/străbate sala tronului/nimic spectaculos poate doar spada/care tace deasupra capului/Yorik spiridușul lui Frederic III/se răzvrătește/ce caută oglinda Ofeliei/în cercul strâns al lanțului/de ce e nevoie de batalioane de îngeri/ei sunt doar răzbunarea Ofeliei/creanga de aur a tuturor/într-un visător imperiu“ („Tăcerea Ofeliei“, pag. 26). Cam la acest nivel semantic sunt calibrate toate poemele din „Prințul captiv“.
E un omagiu adus culturii, un semn de respect pentru marea literatură universală. O credință. Fapt pentru care, dincolo de orice subiectivism, firesc și acesta, cred că poetul Dumitru Ion Dincă reprezintă încă un apogeu al poeziei buzoiene, alături de mărcile tradiționale: Vasile Voiculescu, Ion Gheorghe și Gheorghe Istrate. Cartea lui Dumitru Ion Dincă a apărut la foarte sobra Editură „Tracus Arte“ din București.