Sfaturi către agricultori pentru combaterea efectelor secetei

*Specialiştii Ministerului Agriculturii fac o serie de recomandări tehnologice privind adaptarea culturilor de toamnă la particularităţile acestui sezon

 

*Specialiştii Ministerului Agriculturii fac o serie de recomandări tehnologice privind adaptarea culturilor de toamnă la particularităţile acestui sezon

      Seceta din cea de-a doua parte a anului i-a determinat pe specialiştii Ministerului Agriculturii să facă o serie de recomandări tehnologice privind exploatarea terenului, având în vedere particularităţile acestei toamne, după ce din informaţiile transmise de Administraţia Naţională de Meteorologie (ANM) reiese că în prima decadă a acestei luni rezerva de apă în stratul de sol 0 -20 cm înregistrează valori scăzute şi deosebit de scăzute, seceta pedologică fiind moderată, puternică şi extremă în cea mai mare parte a regiunilor agricole.

         Potrivit prognozei meteorologice pentru perioada 8-15 octombrie, au fost estimate precipitaţii în toate regiunile agricole ale ţării, mai însemnate cantitativ în zonele sudice, sud-estice şi estice ale ţării, îndeosebi în intervalul 9-10 octombrie. În aceste condiţii, se va produce îmbunătăţirea conţinutului de umiditate din sol în special în zonele agricole din sudul, sud-estul şi estul ţării, procesele de germinare – răsărire la culturile de rapiţă deja înfiinţate, precum şi pregătirea terenurilor pentru însămânţările la culturile de toamnă (orz şi grâu) desfăşurându-se astfel în condiţii favorabile de umiditate. Cu toate acestea, specialiştii ministerului de resort consideră că, având în vedere condiţiile specifice acestei perioade, se impun unele măsuri privind amplasarea culturilor de toamnă, eliberarea şi pregătirea terenului prin metode tehnologice adaptate acestor condiţii, astfel încât semănatul culturilor să poată fi realizat în perioada optimă şi la parametri de calitate cât mai apropiaţi de cerinţele culturilor.

      Amplasarea culturilor şi lucrările solului

              Amplasarea grâului şi orzului de toamnă în condiţiile structurii actuale a culturilor se realizează, de regulă, după premergătoare timpurii (rapiţă, leguminoase, grâu în anul al II-lea etc.), premergătoare mijlocii (floarea-soarelui, hibrizi timpurii de porumb, soia) şi premergătoare târzii (porumb hibrizi semitardivi şi tardivi, cartof, sfeclă de zahăr). Ca urmare a grăbirii maturităţii culturilor de primăvară (floarea-soarelui, porumb, cartof) s-a creat posibilitatea recoltării acestora cu 2-4 săptămâni mai devreme, devenind bune premergătoare pentru culturile de toamnă.

         În cazul continuării secetei, specialiştii susţin că se pot amplasa suprafeţe mai mari de grâu după grâu, efectuându-se lucrări de pregătirea solului mai facil, în special acolo unde la recoltarea grâului s-a folosit echipamentul de tocat al paielor şi s-a efectuat imediat lucrarea de arătură la 18-20 cm sau o lucrare corespunzătoare cu cizelul, discul greu sau cu agregate complexe, care printr-o singură trecere realizează o bună mobilizare şi nivelare a solului. Înlocuirea arăturii prin lucrarea cu grapa cu discuri sau alte agregate care mobilizează solul, pe suprafeţele cu premergătoarele timpurii, dar care nu au fost mobilizate prin arătură imediat după recoltare, se recomandă cu prioritate în condiţiile acestei toamne excesiv de secetoase. Este recomandat să se renunţe la folosirea plugului în condiţiile actuale.  Folosirea plugului se va face cu mult discernământ, numai acolo unde rezerva de umiditate permite acest sistem de lucru sau, în eventualitatea refacerii rezervei de umiditate la sol, prin introducerea unor cantităţi de apă în unele sisteme de irigaţii. Condiţiile climatice din vară-toamnă, caracterizate prin frecvenţa ridicată a anilor secetoşi, în special în zonele din S şi S-E ale ţării, precum şi ponderea ridicată a premergătoarelor care eliberează terenul târziu, determină extinderea metodelor noi de tocare a resturilor vegetale, odată cu recoltarea, şi de pregătire a terenului prin lucrări cu cizelul, grapa cu discuri sau agregate multifuncţionale, precum şi a semănatului direct al grâului şi orzului. Pe această cale, se asigură un pat germinativ bine mărunţit, structurat şi aşezat, care reţine apa necesară răsăririi mai timpurii a plantelor, comparativ cu culturile semănate în teren arat în condiţii nefavorabile, cu un grad ridicat de bulgări şi o neuniformitate accentuată a patului germinativ.

      Reguli de  fertilizare

             Fertilizarea cu azot joacă un rol deosebit în metabolismul plantei, asigurând o bună înfrăţire şi înrădăcinare a plantei. În perioada octombrie-martie, grâul utilizează 8-25 la sută din cantitatea necesară pe timpul perioadei de vegetaţie. Fertilizarea cu azot se va realiza în funcţie de consumul specific (2,5 – 3,3 kg pentru 100 kg producţie utilă), în funcţie de soiul cultivat, tipul de sol şi sistemul de cultură. În zonele de stepă şi silvostepă (precipitaţii mai puţine în toamnă şi iarnă), după plante cu recoltare târzie, se administrează jumătate din doza de azot la pregătirea patului germinativ. După plante cu recoltare timpurie se va aplica, la pregătirea patului germinativ, 1/3 din doza de azot. Dozele de îngrăşăminte cu azot pentru perioada de primăvară se vor aplica în lunile februarie şi martie; această perioadă coincide, de regulă, cu trecerea plantelor din etapa vegetativă în etapa generativă (stadiul "spic la 1 cm"). Nefertilizarea grâului cu azot în toamnă micşorează efectul îngrăşămintelor cu azot, reducând semnificativ producţia.

         Fertilizarea cu fosfor, odată cu pregătirea patului germinativ sau concomitent cu semănatul cu ajutorul semănătorilor performante influenţează: înrădăcinarea plantelor, înfrăţirea, accentuează rezistenţa plantelor, la iernat şi precocitatea. Fertilizarea cu fosfor  se va realiza ţinând cont de consumul specific al cerealelor, de 1,1 – 1,8 kg/100 kg recoltă principală, plus producţia secundară aferentă, precum şi de faptul că, în perioada octombrie-martie, grâul utlizează 12-25 la sută din cantitatea de P2O5. Fertilizarea cu fosfor are un rol deosebit în realizarea unor producţii constante. Aprovizionarea insuficientă cu fosfor limitează acţiunea celorlalte elemente nutritive, îndeosebi în condiţii de secetă. Soiurile noi de grâu, cu capacitate mare de producţie, solicită cantităţi mari de azot şi fosfor, impunând şi aplicarea îngrăşămintelor cu potasiu, odată cu pregătirea patului germinativ sau concomitent cu semănatul. Consumul specific de potasiu este cuprins între 2,5 – 2,7 K2O/100 kg producţie utilă.

      Irigarea, măsură pentru stimularea răsăririi plantelor

         Pe lângă aceste recomandări, pe site-ul Ministerului Agriculturii, la rubrica “Informaţii utile”, specialiştii mai fac o serie de recomandări cu privire la sămânţă şi semănat, la combaterea bolilor şi dăunătorilor, cu privire la folosirea regulatorilor de creştere şi despre regulile de combatere a buruienilor.

         De asemenea, specialiştii din domeniu susţin că în condiţiile din această toamnă, irigarea pentru stimularea răsăririi plantelor poate reprezenta o măsură tehnologică deosebit de importantă. În foarte mulţi ani cu toamne secetoase, folosirea unei norme de 300-500 m3/ha pentru stimularea răsăririi creează condiţii de răsărire şi consolidarea culturii, cu premise de a obţine sporuri semnificative de producţie (1,0 – 2,5 t/ha).