Indicele de salinitate este ridicat, iar colmatarea cuvetei lacului şi astuparea izvoarelor din pânza freatică au diminuat adâncimea apei şi recent, prin apariţia unui cordon sedimentat longitudinal, s-a micşorat volumul apei utile
O evaluare efectuată recent de reprezentanţii Administraţiei Bazinale de Ape Buzău – Ialomiţa arată că, de la an la an, calitatea apelor lacurilor naturale din judeţul Buzău este tot mai slabă, iar starea ecologică a corpurilor de apă abia dacă poate fi încadrată la categoria moderată.
De la an la an, luciul apei pe Lacul Balta Albă se tot micşorează, iar în ultima perioadă doar ploile au mai salvat ceva din ceea ce, odată, era un lac natural renumit pentru oportunităţile sale terapeutice. Deşi adâncimea medie era de 3 metri şi suprafaţa de 7,1 kilometri pătraţi, la momentul testărilor, atât la mijlocul lacului, cât şi la ieşire, starea ecologică constatată de specialişti a fost destul de slabă.
Lacul Amara se află într-o stare la fel de degradată. Ca şi la Balta Albă, indicele de salinitate este ridicat, iar colmatarea cuvetei lacului şi astuparea izvoarelor din pânza freatică au diminuat adâncimea apei. Recent, prin apariţia unui cordon sedimentat longitudinal, s-a micşorat volumul apei utile, afectând sever speciile de peşti şi diminuând major apetitul speciilor de păsări pentru cuibărit. Lacul are o adâncime medie de 2 metri şi suprafaţa de 5 kilometri pătraţi, iar starea ecologică a corpului de apă este moderată.
Cum luciul apei se tot micşorează, şi speciile protejate care trăiesc în mediul acvatic sunt în pericol. Legenda spune că lacul de la Balta Albă a apărut după ce Sfântul Petru, supărat pe oamenii locului că sunt necredincioşi, i-a pedepsit trimiţându-le un puhoi de ape care a inundat valea devenită bazinul acumulării. Poate că tot de ajutor de la sfinţi ar fi nevoie astăzi, pentru a mai salva luciul de apă care seacă de la un an la altul.
Nu este exclus ca în lunile următoare seceta anunţată de meteorologi să ducă la secarea lacului, aşa cum s-a întâmplat în anii trecuţi. Dacă în urmă cu zeci de ani, luciul de apă avea 1.360 de hectare, acum dacă se mai întinde pe jumătate din suprafaţa iniţială şi asta doar datorită ploilor şi a nivelului crescut al râului Buzău, una dintre sursele de alimentare. În plus, lacul şi împrejurimile sale sunt o zonă protejată, pentru că acolo trăiesc specii de plante şi vieţuitoare pe cale de dispariţie. În plus, pasajul de la Balta Albă la Lacul Amara este coridor de traversare pentru păsările călătoare, iar schimbarea ecosistemului ar putea să gonească definitiv stolurile care poposesc an de an deasupra apei.