De Ziua Armatei Române, sărbătorită în fiecare an pe 25 octombrie, Biserica militară cu hramul ,,Pogorârea Sfântului Duh”, din Buzău, cel mai mare locaş de cult în stil maramureşean, din lemn, al armatei, ce aparţine, Diviziei 2 Infanterie Getica Buzău, locul de pomenire al tuturor martirilor ce şi-au încununat lupta cu laurii biruinţei neamului şi ai credinţei strămoşeşti, va îmbrăca straie de sărbătoare.
Mai exact, biserica în stil maramureşean va fi resfinţită duminică, 28 octombrie, de către ÎPS Ciprian, arhiepiscop al Buzăului şi Vrancei, împreună cu un sobor de preoţi. Sfinţirea mică a avut loc în primăvara anului 2014, slujba de binecuvântare a lăcaşului de cult cu hramul „Pogorârea Sfântului Duh“ fiind oficiată tot de Înaltpreasfinţitul Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei. La acea dată, biserica nu era terminată complet.
Preotul militar al garnizoanei şi paroh al acestei biserici, părintele Alexandru Tudose, s-a îngrijit de ridicarea acestui lăcaş şi a adus pentru această construcţie ce poartă amprenta stilului maramureşean, atipic pentru zona Buzăului, dar deloc străin bisericilor militare, meşteri lemnari din Maramureş. Costurile construirii bisericii au fost suportate din donaţii şi din redirecţionarea a două procente din salariile militarilor. Pentru faptele de voluntariat şi donaţii parohul Alexandru Tudose, cu aprobarea ÎPS Ciprian, arhiepiscop al Buzăului şi Vrancei, a pregătit diplome speciale pe care le va înmâna personal celor care au sprijinit de-a lungul anilor această biserică. La această biserică slujeşte şi părintele Constantin Neagu, un preot care, de asemenea, se află în slujba Armatei Române.
Deşi ,,tânără”, Biserica ce aparţine Diviziei 2 Infanterie Getica a devenit un punct de reper duhovnicesc. Este situată la intersecţia unor drumuri mari din Buzău, Bulevardul Mareşal Averescu, Bulervardele Unirii, 1 Decembrie, drumul dinspre Ploieşti, drumul dinspre Urziceni. Aici vin la rugăciune şi ofiţerii, cadrele militare, soldaţi şi cei ce sprijină această instituţie emblematică.
Sfinţirea lăcaşului de cult se face printr-o slujbă specială, oficiată de către arhiepiscop, prin ungerea cu Sfântul şi Marele Mir a Sfintei Mese şi a pereţilor bisericii. Această rânduială aminteşte de ungerea trupului lui Iisus după coborârea de pe cruce şi, totodată de revărsarea harului peste Biserică în ziua Cincizecimii şi are rădăcini în practica vechi-testamentară de consacrare a Cortului mărturiei şi a Templului. În piciorul Sfintei Mese arhiereul aşează în cadrul slujbei de sfinţire părticele din moaşte de mucenici care se ung cu Sfântul Mir, deoarece aceştia s-au unit cu Hristos-Mirul cel Adevărat.