Scandalul pe Legea Sănătăţii, între “bişniţă” şi “genocid”?

* În ultimele zile, criticile sindicatelor au atins apogeul, iritarea medicilor s-a apropiat de saturaţie, iar populaţia a ajuns în pragul disperării

Proiectul privind noua Lege a Sănătăţii, care se mai află în dezbatere publică doar până la sfârşitul acestei săptămâni, a stârnit discuţii aprinse încă de acum câteva luni, când s-a aflat ce va conţine doar “pe surse”, dar în ultimele zile a încins spiritele mai mult ca oricând. Ministerul Sănătăţii a decis, însă, ca, în ciuda criticilor din ultimele săptămâni, să-l lanseze în dezbatere publică pe 28 decembrie 2010, iar termenul limită până la care se mai pot face propuneri este cea de-a zecea zi de la introducerea pe site-ul ministerului, a textului respectiv. În perioada următoare, sindicatele au anunţat că îşi vor chema membrii la dezbateri, pentru a depune amendamente la proiectul de lege, de aceea au cerut prelungirea perioadei de dezbatere.

Vehemenţă pe toate fronturile

Cele mai aprigi critici s-au lansat în ultimele două-trei zile, iar sindicatele au lansat acuzaţii de „bişniţă cu sănătatea românilor” sau „genocid în masă” la adresa Guvernului, explicând de ce nu poate funcţiona o astfel de lege la noi în ţară.

Proiectul noii legi este acuzat, însă, nu numai de sindicalişti, care până la urmă asta au de făcut, să critice „Puterea”, ci şi de medicii care susţin că au ajuns „la limita suportabilităţii”, dar mai ales de populaţie, disperată că nu va mai avea acces la serviciile de sănătate şi se va ajunge ca oamenii fără posibilităţi materiale substanţiale să moară cu zile.

„Ca tot ce se face în domeniu, aşa-zisa reformă a Sănătăţii nu este deloc adaptată la condiţiile din România. Nu vrem să acuzăm pe nimeni de interese obscure, dar să ne amintim că pe vremea lui Nicolăescu, când s-au făcut acele analize obligatorii tuturor românilor, s-au descoperit atâtea boli cât nu şi-a imaginat nimeni. La starea actuală de sărăcie în care ne aflăm cei mai mulţi, nici nu vreau să mă gândesc ce se va întâmpla”, a declarat Mariana Munteanu, preşedinta SANITAS Buzău.

Casele private şi coplata, contestate

Două dintre punctele esenţiale ale noului act normativ sunt introducerea caselor de asigurări de sănătate private şi coplata. Asiguraţii vor continua să contribuie la Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate (FNUASS) în aceeaşi măsură ca şi acum, dar vor fi obligaţi să plătească în plus 6.000 de lei pe an şi să aleagă o casă de asigurări privată pentru a avea acces la serviciile medicale din pachetul de bază. Problema este, însă, că aceste case private vor alege ele medicii şi spitalele cu care vor colabora, iar asiguratul nu are de unde să ştie, dinainte, ce boli va căpăta în timp şi de ce medici sau spitale va avea nevoie, astfel încât să aleagă în cunoştinţă de cauză.

Legat de acest aspect, reprezentanţii a două mari confederaţii sindicale, Cartel ALFA şi CNSLR Frăţia, susţin că „bolnavii, adică cei care plătesc, au numai de pierdut, în timp ce marii câştigători vor fi acţionarii noilor case de asigurări la care vor merge, aşa cum se proiectează lucrurile, 90 la sută din bani”.

Potrivit proiectului, 93 la sută din banii colectaţi la Sănătate vor merge către casele private.

Cine câştigă, cine pierde?

Mai mult, preşedintele Cartel Alfa, Bogdan Hossu, susţine că „esenţa legii este de fapt, aş putea spune în formă populară, bişniţa care se doreşte să se realizeze pe sănătatea şi pe contribuţiile cetăţenilor şi ale angajatorilor din România, din cei 10,7 la sută din contribuţia angajator/angajat, din care, după evaluarea noastră, undeva la 3 la sută va fi cheltuită pentru dividende”. Susţinându-şi liderul de la Centru, preşedintele Alfa Buzău, Vasile Minică, apreciază că „dacă această lege va intra în vigoare, vom plăti mai mult pentru îngrijiri medicale”.

Liderul buzoian al sindicatului din Sănătate consideră că vom asista la „un adevărat genocid. Privind din punctul de vedere al bolnavului de rând, adică al peste 90 la sută din populaţie, va fi aproape imposibilă accederea la serviciile de sănătate. Este adevărat că se menţionează că asigurările voluntare complementare de sănătate vor asigura coplata, dar pentru asta trebuie să existe o a doua asigurare, în limita a 300 de euro anual, ceea ce puţini îşi permit, fie ei angajaţi sau angajatori; ce să mai vorbim de pensionari sau alte categorii defavorizate. Singurii care vor câştiga vor fi acţionarii caselor private de sănătate”, susţine Mariana Munteanu.

Spitalele, organizate ca fundaţii sau societăţi comerciale

Un alt punct controversat din noua lege este acela că spitalele vor putea funcţiona atât ca instituţii publice, dar mai ales ca fundaţii sau ca societăţi comerciale: spitalele de interes naţional vor fi organizate doar ca instituţii publice sau ca fundaţii de utilitate publică. Celelalte unităţi spitaliceşti, în funcţie de clasificarea pe care o deţin şi de competenţe vor funcţiona ca societăţi comerciale sau ca fundaţii şi vor putea negocia cu angajaţii (medici, asistenţi etc.) salariile pe care le acordă acestora.

În această privinţă, medicii apreciază că este normal să fie răsplătiţi în funcţie de competenţă, dar nu cred că este posibil să fie răsplătiţi corespunzător şi, în plus, cred că această prevedere va crea noi motivaţii ca specialiştii să părăsească ţara.

“Este vorba, de fapt, de o nouă tentativă de a desfiinţa spitalele care sunt încă funcţionale, după ce au fost modernizate şi reabilitate, şi de a le da pe nimic unor firme private. Aşa s-a întâmplat la Pârscov, spre exemplu, şi aşa este pe cale să se întâmple la Nehoiu, unităţi medicale care în ultimii ani au făcut investiţii serioase, apreciate chiar de Guvern”, a declarat Mariana Munteanu, suspectând “interese oculte” care acţionează în spatele acestei legi.

Disperarea populaţiei

Cei mai dezorientaţi sunt, însă, bolnavii, care se tem că vor ajunge în situaţia de a nu se mai putea trata decât dacă vor plăti din buzunar. “Cum să facem faţă, mamă, la aşa cheltuieli când dintr-o pensie de trei milioane şi jumătate (vechi – n.r.) cât am acum, plătesc pe medicamente două milioane, iar de trăit îmi mai rămâne cam un milion pentru o lună întreagă”, se întreabă Ioana Marin, o pensionară care tocmai îşi cumpărase medicamentele de care are nevoie şi care nu sunt înscrise pe lista de compensate.

“Păi, ce le pasă lor? Şi acum merg să se trateze în străinătate, că au cu ce. Noi, cei care plătim dintotdeauna sistemul sanitar, ca şi celelalte taxe la buget, nu suntem ascultaţi de nimeni. Ce să facem? Dacă nu ne vom mai putea adresa medicilor, probabil că vom merge la uşa Guvernului, măcar să murim sub ochii lor, să înţeleagă ce au făcut”, se plânge şi Iordache Ionescu, salariat.

Potrivit proiectului de act normativ, asiguratorul nu are dreptul să rezilieze contractele încheiate cu asiguraţii pentru sănătate, dar aceştia din urmă îşi pot schimba asiguratorul de sănătate, însă numai la cel puţin un an de la închierea contractului, chiar dacă în această periodă omul poate avea nevoie de servicii medicale pentru care asiguratorul nu are contracte de prestări servicii încheiate.