Cum un preţ mai mare pentru gigacaloria furnizată buzoienilor, Regia Autonomă Municipală ar mai fi fost o „vacă grasă de muls“ , atât timp cât intrau mai mulţi bani din subvenţionarea căldurii; însă Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice a stricat planurile în momentul în care a cerut reprezentanţilor RAM să se mai gândească şi, eventual, să şi mai scadă din tarifele cu care s-au dus cu „jalba-n proţap“ la ANRSC la începutul acestui an.
Cum ceea ce spun cei de la Autoritate este literă de lege, conducerea Regiei Autonome municipale s-a conformat şi, timp de două săptămâni, a tăiat de unde s-a mai putut, astfel că ultima variantă, agreată de ANRSC, este de 442 lei, cu TVA inclus, pentru o Gcal furnizată populaţiei, cu un sfert mai puţin decât tariful propus iniţial.
O scădere a preţului poate fi o veste bună pentru municipalitate, care va avea de plătit o subvenţie mai mică, însă poate însemna cântecul de lebădă pentru RAM, care se apropie tot mai mult de un faliment anunţat încă de anul trecut.
În ediţia din 8 ianuarie, OPINIA anunţa, în exclusivitate, că RAM Buzău vrea să majoreze preţul local al gigacaloriei pentru consumatorii casnici cu peste 60 de lei faţă de tariful practicat în prezent, de 501 lei.
Potrivit propunerilor de preţuri şi tarife pentru 2016, preţul local de distribuţie a energiei termice ar fi urcat la 568,39 lei. Majorarea preţului gigacaloriei survenea în condiţiile scăderii TVA de la 24 la 20% de la 1 ianuarie 2016. RAM Buzău a justificat această majorare prin faptul că preţul nu a mai crescut de foarte mult timp, iar la reţeaua municipalităţii de încălzire sunt din ce în ce mai puţini abonaţi.
Propunerea a fost înaintată spre verificare la ANRSC, însă Autoritatea a respins categoric majorarea. Ba, mai mult, a cerut celor de la RAM să ia în calcul chiar o scădere de tarif şi nicidecum o creştere.
Anunţul a fost ca o lovitură de bumerang pentru decidenţii Regiei, care s-au văzut puşi în situaţia de a tăia de la aproape toate capitolele, inclusiv din lista de reparaţii propuse pentru perioada următoare, şi să caute surse noi de venit.
Este însă greu de crezut că RAM va putea funcţiona cu mai puţini bani pompaţi din bugetul local în contul subvenţiei pentru cetăţeni. În plus, Camera de Conturi a descoperit, doi ani la rând, că RAM a tarifat la un preţ mai mic decât cel aprobat gigacaloria pentru unii agenţi economici. Astfel, s-ar fi creat o gaură în buget de 14 miliarde lei vechi.
Un sistem care se sufocă singur
O modificare a preţului căldurii furnizată celor racordaţi la sistemul de termoficare al municipiului Buzău însemna, implicit, un efort suplimentar pentru bugetul local, din care municipalitatea acoperă în prezent, ca subvenţie, diferenţa de tarif de la 185 lei până la nivelul real al tarifului impus de RAM, de 501,74 lei până la 1 ianuarie 2015; iar buzoienii vor plăti, practic, de două ori în plus: o dată pentru preţul real care, inevitabil, va fi transferat pe nota de plată a locatarilor, a doua oară pentru împrumuturile numeroase pe care Primăria le-a contractat în ultimii ani pentru a plăti diferenţele până la costul real al gigacaloriei.
Ultimul chiar la sfârşitul anului trecut, când consilierii municipali au aprobat un nou împrumut pe care Primăria Buzău l-a luat de la Trezorerie. pentru a achita diferenţele dintre preţul plătit de populaţie şi cel real de producţie pentru energia termică. Împrumutul este uriaş, 25 de milioane de lei, adică 250 de miliarde lei vechi, şi care urmează să fie rambursat de Primăria Buzău în următorii 20 de ani, cu dobânzile şi comisioanele aferente. Marea problemă este că această sumă uriaşă nu ajunge decât pentru încălzirea buzoienilor în iarna curentă. Ce va fi mai târziu, nu poate şti nimeni. Primăria Buzău a prevăzut, doar pentru plata subvenţiilor, în jur de 8,5% în buget. Mai exact, 135 de miliarde de lei vechi merg către subvenţionarea agentului termic şi 80 de miliarde pentru subvenţionarea transportul în comun cu autobuzele Trans-Bus.
În plus, în buget sunt prevăzute şi sumele necesare plăţii ratelor şi a dobânzilor a trei credite contractate de municipalitate. În total, 60 de miliarde credite şi 10 miliarde dobânzile, cel mai mare împrumut fiind cel de 250 de miliarde de lei vechi contractat în 2015 pentru subvenţionarea gigacaloriei.
Soluţia actuală prin care Primăria Buzău şi Regia Autonomă Municipală încearcă să ţină în viaţă un sistem de producere, distribuţie şi transport energie termică, la costuri subvenţionate, pune o presiune imensă pe bugetul local. Practic, pentru a acoperi costurile dintr-un singur sezon rece municipalitatea ajunge să amaneteze, sub forma unor împrumuturi, sume din bugetele pe următorii ani.
Decidenţii de la vârful administraţiei locale, oricare vor fi ei după alegerile locale din acest an, vor trebui să admită că bugetul local nu mai poate suporta o asemenea presiune.
Cum s-a ajuns aici
Împovărarea bugetului local de către administraţia gestionată de Constantin Boşcodeală nu este altceva decât rezultatul unui angajament păgubos, gândit de acesta, în scop electoral, de menţinere a unui tarif de 185 lei/gigacalorie pentru populaţie, ceea ce se întâmplă de opt ani, în condiţiile în care, în alte zone din ţară s-a dovedit că această subvenţionare de către autorităţile locale a energiei termice furnizate cetăţenilor este o cale sigură spre falimentare a sistemului.
Pe de altă parte, atenţia ar trebui îndreptată către furnizorii de energie termică pentru municipiul Buzău.
Acum cinci ani, decidenţii din Palatul Comunal şi investitorii în fosta centrală energo-termică a Buzăului se întreceau în lăudat cogenerarea ca soluţie miraculoasă. Pentru ce? Poate pentru a face rost de comisioane grase în detrimentul populaţiei? Se prea poate. Răspunsul îl vom afla cu siguranţă în viitorul apropiat, când sistemul centralizat de încălzire ar putea intra în colaps chiar cu acordul tacit, poate, al administraţiei locale.
Anunţat ca o mare realizare a administraţiei locale, grupul care produce energie în sistem de cogenerare se dovedeşte a fi benefic doar pentru cei care învârt banii publici.
Pentru buzoieni nu s-a schimbat mai nimic: plătesc destul de scump, iar în curând posibil chiar mai scump decât în prezent. Şi atunci, unde-i afacerea? Cogenerarea este o metodă de producere a energiei electrice (în cazul fostului CET Buzău, cu gaze) care are drept ,,reziduu” energia termică folosită pentru încălzirea apei. Prin vânzarea energiei electrice pe piaţa de electricitate se obţine o ieftinire a produsului secundar – apa caldă. Soluţia pare interesantă, însă în cazul unei sistări a alimentării cu gaze din diferite motive, beneficiarii se trezesc fără apă caldă pe termen nelimitat. De aceea, varianta cogenerării este, de obicei, una auxiliară în cazul marilor aglomerări urbane. Deşi prezentată cu mare tam-tam, iar primarul Constantin Boşcodeală anunţa o scădere a costurilor cu 40%, investiţia nu prea a produs efecte benefice pentru buzoieni.
În general, un preţ mare al energiei termice înseamnă fie că centrala este veche şi are pierderi, fie că au rămas prea puţini clienţi branşaţi, motiv pentru care suma de plată care revine fiecăruia este mai mare. În Buzău, centrala pe gaze naturale a fost pusă în funcţiune în 2010, aşa că erorile de funcţionare nu ar trebui să fie pe lista problemelor.
„Cogenerarea este rentabilă atunci când exisă pieţe valide atât pentru energia electrică, cât şi pentru apa caldă. În România există exces de energie electrică, astfel că energia produsă prin cogenerare, mai scumpă decât alte forme (nuceară, solară etc), va fi vândută mai greu şi mai ieftin, deci cu profit mic. Din acest motiv, costurile apei calde se vor mări, făcând-o prohibitivă. De la început s-a ştiut că investiţiile la CET sunt cu cântec, fiind dedicate unor interese pe care toată lumea le cunoaşte, dar de care nu vorbeşte nimeni. De teamă, evident, fiind în joc nume grele şi foarte mulţi bani. Soluţia a fost atunci, ca şi acum, liberalizarea opţiunii de încălzire. Presiunea pusă pe populaţie împotriva debranşării era inevitabil să ducă, mai devreme, sau mai târziu, la o presiune insuportabilă pe buget (datorită subvenţiilor care, în final, sunt tot bani de la populaţie!). Dar cei care au reuşit să se debranşeze, plătesc acum, cu centrale de apartament, un confort sporit, aproximativ la aceiaşi bani, dar, fără să beneficieze de vreo subvenţie. O privire sumară ne arată unde este rentabilitatea“, scria un cititor luna trecută pe site-ul OPINIA.