Rodica Mandache şi Marius Manole joacă la Buzău în „Marea iubire a lui Sebastian”

După spectacolul jucat în compania Medeei Marinescu, Marius Manole se întoarce pe scena buzoiană cu o nouă producţie în care evoluează alături pe celebra Rodica Mandache. Este vorba despre spectacolul „Marea iubire a lui Sebastian”, un text inspirat din notiţele lui Leny Caler, jurnalul lui Mihail Sebastian şi din piesa „Jocul de-a vacanţa”.

Producţia care îi mai are în distribuţie pe Ana-Ioana Macaria şi IstvánTéglás este programată pe 14 octombrie, de la ora 19.00, în sala Consi­liului Judeţean. Preţul unui bilet este de 40 de lei și poate fi procurat din magazinele Germanos, Inmedio şi Oficiul Poştal nr 1 Buzău (informaţii la telefon: 0747.013.106).

Leny, ajunsă la vârsta înţelepciunii, îl cheamă pe Mihai în vis pentru a-şi retrăi fericirea din tinereţe. Iubirea lui Mihail Sebastian şi a lui Leny Caler se compune din două visuri: ambiţia pură a lui Leny de a-l cuceri pe tânărul scriitor şi dorinţa nestinsă a lui Mihai de a-i fi aproape actriţei. Arta, mai cu seamă teatrul, a fost ­elementul cheie a relaţiei lor: Mihail Sebastian a creat „Jocul de-a vacanţa”, iar Leny Caler a jucat rolul Corinei, în urma căruia actriţa a căpătat  mai mulţi admiratori, iar Mihail Sebastian mai multe motive de tristeţe şi frământări, reflectate în creaţiile sale literare.

 

Un idealist şi o aventurieră

 

Delicateţea glasului doamnei Rodica Mandache o salvează pe aventuriera Leny Caler înaintea publicului şi îi conferă personajului o aură de naivitate rafinată, de muză controversată, nicicum de femeia cu mulţi amanţi printre care şi Mihail Sebastian, care, deşi, conştient de nesingularitatea prezenţei sale în viaţa amoroasă a actriţei, continuă să o adore şi să o caute în fiecare persoană pe care o întâlneşte. Acelaşi lucru îl mărturiseşte nostalgică şi Leny mai târziu. Marius Manole este un Mihail Sebas­tian timid şi reţinut în relaţiile sociale, dar perseverent şi ­determinat în realizarea sa profesională, o dovadă autentică a idealismului artistic împlinit, iar semnul cel mai evident al talentului său este transformarea oricărui tip de emoţie într-o figură de stil.

„Marea iubire a lui Sebastian” nu este povestea fără de sfârşit, dar e acea poveste pe care o poţi povesti la nesfârşit, pentru că inimata obosită vrea s-o audă pentru a-şi confirma că n-a îngheţat de tot în superficialitatea asiduă a acestor vremuri predominant asentimentale.